Președintele libertății

Joachim Gauck, al 11-lea președinte federal, nu va rămâne în memoria populară prin discursuri, formulări sau apariții de neuitat. Mulți își vor aminti însă cuvântul său preferat: "libertate". Anii săi de mandat au fost marcați însă, din punct de vedere politic, mai degrabă de crize, obligații și măsuri de securitate, decât de libertate.

Zona euro, Grecia, refugiații - crizele s-au succedat fără pauză. Miliarde de euro au fost cheltuite pentru a le rezolva. "Fără alternativă" - a descris situația cancelara Angela Merkel. Liberalii din FDP au părăsit chiar în 2013 Bundestagul. Este cu siguranță un succes al lui Gauck faptul că nu a pierdut din ochi valoarea libertății, în ciuda dificultăților politice ale acestor ani.

De altfel, trecutul său nu a făcut decât să dea autenticitate apelurilor sale din timpul președinției. Activitatea de teolog și de militant civic în fosta RDG au sporit efectul discursurilor sale care solicitau angajament, implicare, sinceritate. Timp de zece ani a luptat în calitate de responsabil cu arhiva Stasi împotriva uitării faptelor comise de dictatura redegistă, de pe urma căreia a avut de suferit și familia sa. Nu și-a ascuns niciodată scepticismul față de urmașii politici ai comuniștilor est-germani, grupați în actualul Partid al Stângii.

Puțină fațadă

Gauck și-a început mandatul în martie 2012 și a vizitat între timp întreaga lume în calitate de președinte federal. L-a ocolit mereu pe autocratul rus Vladimir Putin. În Turcia, a criticat public politica lui Recep Tayyip Erdogan, pe care l-a acuzat că răstrânge libertatea de exprimare. În China, a ținut un discurs despre libertate în fața studenților.

Gauck a fost primul președinte independent, neafiliat niciunei formațiuni politice. Alături de el s-a aflat tovarășa sa de viață Daniela Schadt. Gauck este în continuare căsătorit cu o altă femeie, de care nu a divorțat și de care îl leagă patru copii.

Cine îl cunoaște personal pe Gauck, știe că acesta are uneori și accente vanitoase, fiind mulțumit de el și de realizările sale. Să trăiască într-o țară liberă este pentru el un cadou. A pledat mereu pentru mai mult patriotism. A rămas și în timpul mandatului un om fericit, care s-a bucurat de viață și a căutat dialogul cu ceilalți. Nu a avut probleme în relația cu mass-media, ca fost pastor știe cum să se adreseze oamenilor.

Limitele funcției, împinse la extrem

Și ca președinte federal, Gauck și-a permis anumite libertăți și a întins cât a putut de mult limitele funcției sale. Deși este cel mai de seamă reprezentant al Germaniei, președintele federal are doar o influență politică indirectă, prin discursurile sale. Sarcina sa primordială, conform Constituției, este aceea de a constitui o punte de legătură, un element integrator în politica germană: de aceea trebuie să rămână neutru în raport cu scena politică. Gauck a ieșit din această paradigmă, numindu-i "nebuni" pe politicieni ai formațiunii de extrema dreaptă NPD care au participat la o demonstrație în fața unui cămin de azilanți. Cazul s-a soldat cu o plângere împotriva sa la Curtea Constituțională, care a decis în favoarea președintelui federal: acesta ar avea libertatea să-și aleagă singur modul de exercitare a mandatului.

A ieșit la rampă și la începutul lui 2014, când a declarat că Germania ar trebui să renunțe la reținerea ei militară și să se implice mai activ în conflictele internaționale. S-a iscat o dezbatere publică în care s-au implicat inclusiv membrii ai guvernului.

Avertismente timpurii

Opinia publică germană a ratat ocazia de a asculta de sfaturile președintelui și în ceea ce privește o altă temă sensibilă: după vizita la o tabără de refugiați de la granița turco-siriană, Gauck a dorit să lanseze încă din iunie 2014 o dezbatere privind refugiații. Cu un an înainte de "debutul oficial" al crizei refugiaților.

El a cerut atunci organizarea unei dezbateri "oneste, pragmatice și la obiect" pe marginea politicii privind refugiații. Gauck s-a referit la dilema evitării imigrației necontrolate, în raport cu respectarea drepturilor celor ale căror vieți sunt puse în pericol în zonele de conflict. Sugestia sa a fost găsirea unei căi de mijloc "între poziția celor care doreau deschidere totală față de refugiați și a celor care susțineau că limitele ajutorării au fost deja atinse". Gauck a militat mereu pentru rezolvarea comună a acestei probleme, la nivel european. Dar nimeni nu a avut atunci urechi pentru avertismentele președintelui.

Gauck și-a exercitat acum libertatea de a renunța la al doilea mandat. Asta în ciuda semnalelor de susținere din toate părțile spectrului politic german. Adunarea generală federală, care alege șeful statului, l-ar fi sprijinit cu o largă majoritate.