1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Prezidenţialele marcate de mari incertitudini

Cine şi în numele cui va candida la alegerile prezidenţiale din acest an? Incertitudinea crează o nelinişte vizibilă.

Toate previziunile privitoare la anul electoral 2014 sunt catastrofale. Fie că e vorba de presa guvernamentală, fie de cea de opoziţie, toată lumea pare să fie de acord că vom asista la o teribilă campanie electorală plină de o neîntrecută violenţă. Se pare că fiecare se teme foarte mult de tabăra adversă. Unii de forţa mediatică a adversarilor, iar alţii de implicarea partizană a DNA şi a serviciilor secrete. Încrederea în instituţiile apolitice continuă să fie foarte mică.

Dar spaima vădită de ce va urma este sporită de nesiguranţă. Candidatul opoziţiei prezidenţiale este necunoscut, iar candidatul PDL nu pare să fie luat cu adevărat în calcul. La USL domneşte iarăţi incertitudinea: va fi sau nu susţinut Crin Antonescu de PSD? Va avea oare PSD un candidat propriu? Va candida Victor Ponta?

Cu toate că am intrat oficial în anul alegerilor nu se ştie bine cine va candida cu adevărat în alegerile prezidenţiale. Niciodată nu a existat atâta incertitudine. Chiar şi în anul 2000 după ce Emil Constantinescu a renunţat să mai candideze, se ştia cel puţin că din partea opoziţiei va intra în cursă Ion Iliescu. Acest lucru era foarte clar. Iar cu patru ani înainte, în 1996, candidaţii erau perfect profilaţi cu mult timp înainte. Ion Iliescu era candidatul puterii fără rival, iar opoziţia îl propulsase pe Emil Constantinescu încă de la alegerile anterioare. O relativă surpriză a fost în 1996 intrarea în cursă a lui Petre Roman. Opoziţia era profund divizată: unii votau cu Nicolae Manolescu, candidatul „civicilor”, alţii cu Petre Roman, care era pe de o parte candidatul FSN-ului puţin modernizat, iar pe de alta al acelora care se temeau instinctiv, fără motive raţionale, că ţărăniştii ar reînvia interbelicul cu toate relele sale şi, în fine, era grosul opoziţiei democratice care vota cu candidatul CDR Emil Constantinescu. Lucrurile erau foarte complicate, dar cel puţin candidaţii principali erau foarte bine cunoscuţi.

Astăzi e mai neclar ca oricând, căci, aşa cum vedem, singurul candidat anunţat, liberalul Crin Antonescu, nu poate încă afirma cu toată certitudinea pe cine reprezintă. Se va rupe USL sau nu?

Un lucru ceva mai sigur este că ruperea USL ar fi în avantajul opoziţiei. Dacă PSD va avea un candidat propriu, atunci vor creşte şansele unui candidat susţinut de Traian Băsescu de a intra în turul al doilea. Teoretic opoziţia poate câştiga şi dacă USL va rămâne unită, dar ar avea nevoie de un candidat excepţional care nu a fost încă găsit. Aceste afirmaţii sunt perfect confirmate de toate sondajele de opinie care au fost realizate în ultimul an. Ele ar putea fi falsificate pe ici pe colo, dar în ce priveşte raporturile dintre candidaţi ar putea fi considerate valide.

În cercurile opoziţiei se mizează poate pe candidatura lui Mugur Isărescu care stă bine la capitolul ”încredere”, dar între intenţia de vot şi „încredere” există mereu o mare diferenţă.  În plus guvernatorul BNR nu şi-a exprimat dorinţa de a candida, dimpotrivă, a părut să transmită mesajul opus. Aşadar domneşte pe toată linia o incertitudine care alimentează scenariile cele mai sumbre.