1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Prezenţe româneşti la Târgul de Carte Leipzig 2006

Fragmente din interviurile cu poetul Dieter Schlesak si Adriana Popescu, directorul Institutului de Cultură “Titu Maiorescu” din Berlin.

default

Între 15 şi 19 martie, oraşul Leipzig a fost un loc de întâlnire pentru mii de edituri, publicişti, scriitori şi manageri din toată lumea. Toţi având acelaşi scop şi în acest an: creşterea rapidă a vânzărilor publicaţiei pe care o reprezintă. Şi într-adevăr Târgul de Carte a reuşit să devină aproape la fel de important ca şi cel de la Frankfurt pe Main, iar de doi ani se înregistrează o creştere a câstigurilor de opt la sută.

"În acest an", a declarat cu mândrie Oliver Zille, directorul general al târgului, "s-au prezentat 40 de noi edituri germane şi 10 străine, iar pentru toţi cei care sunt intersaţi de cartea în format audio Leipzig-ul este locul cel mai potrivit pentru apariţiile de ultimă oră".

“Kleine Sprachen, Grosse Literaturen” – “Limbi mici, literaturi mari” este forumul literar care se întruneşte de 4 ani şi unde scriitori din Estonia, Grecia, Croatia, Polonia, Slovacia, Cipru, Ungaria şi România îşi pot prezenta într-o ambianţă plăcută noile apariţii. În acest Forum sunt de faţă atât editori cât şi scriitori, iar publicul poate lua contact direct cu personalităţi care altfel se prezintă numai pe coperţile volumelor.

Poetul german originar din România DIETER SCHLESAK, care trăieşte acum precum spune într-un Dazwischen – în traducere liberă ”întru”- adică întru Italia, Germania şi România, este unul din scriitorii care şi-a prezentat în acest an atât volumul de poezie de dragoste “Herbst Zeit Lose”, cât şi traducerea celor “11 Elegii” ale marelui NICHITA STANESCU, apărute recent la editura Popverlag din Ludwigsburg.

Înainte de a prezenta un fragment din interviul cu poetul Dieter Schlesak, doresc sa informez că o altă prelegere a autorului a avut loc la 21 martie la Institutul Român de Cultură " Titu Maiorescu" din Berlin. Cu această ocazie scriitorul a citit din volumul său de eseuri “Zeugen an der Grenze unserer Vorstellung”- “Martori la graniţa imaginaţiei noastre”, în care a prezentat portrete şi studii asupra unor personalităţi care au trăit şi creat în condiţiile inumane ale dictaturilor secolului trecut.

Dieter Schlesak surprinde noi faţete din creaţia lui Emil Cioran, Norman Manea şi Paul Celan, el încearcă să deznoade iţele istoriei care nu pe puţini i-au făcut să se piardă.

Iar pentru cei care nu au putut să-l asculte la Târgul de Carte de la Leipzig sau la Berlin poetul citeste din noul său volum “Herbst Zeit Lose” şi prelucrarea în limba italiană a scrierilor din ultimii ani – “Grenzen Los” – Oltre Limite la 3 APRILIE ora 19.00 la Institutul Gerhart-Hauptmann –Haus din Duesseldorf, Bismarckstr. 90.

Editorul celor 11 Elegii ale lui Nichita Stanescu în traducere germană este Dr. Peter Motzan, directorul de la Institutul IKGS din Muenchen, pe care m-am bucurat să-l revăd la Leipzig vital şi activ, zbătându-se ca de decenii încoace să-i publice pe scriitorii germani originari din Romania, dar şi să deschidă un forum pentru literatura română, care nu s-a plasat încă din nefericire în spaţiul european la valoarea care i s-ar cuveni.

Poetul Dieter Schlesak ne răspunde la câteva întrebări în legătură cu poetica şi dificultaţile traducerii la Nichita Stănescu, care doresc să vă amintesc ar fi împlinit la 31. martie vârsta de 73 de ani!

****************************************************************

Domnule Dieter Schlesak, cum aţi ajuns să traduceti sau mai bine spus să retraduceti cele “11 Elegii” ale lui Nichta?

D. Schlesak:

"Pentru mine Nichita a fost şi rămâne un mare poet european, care aparţine poeziei mondiale şi am dorit în primul rând ca această absurditate să nu mai existe, Nichita să devină şi pentru Europa ceea ce este în ţară, un clasic care a scris în limba română, o limba mică, şi care din nefericire în lume este un necunoscut. În felul acesta am început să traduc sau mai bine spus să retraduc Elegiile care au apărut deja în 1969 în traducerea mea în România, acum însă cu un nou - aş putea spune -bagaj de cunoştinţe şi de viaţă mai ales în Occident …..

Care sunt dificultăţile sau mai bine zis motivele, că atât de puţine traduceri româneşti apar pe piaţa occidentală, excepţie făcînd traducerile scriitorilor ce au părăsit România la mijlocul secolului trecut…şi de ce a fost omis un poet atât de valoros ca Nichita până acum?

D.Schlesak:

Eu am făcut comparaţia între Paul Celan, poetul şi scriitorul evreu cernăuţean stabilit deja din 47 in Occident, şi Nichita. Celan a transpus după părerea mea traumele epocii naziste în poezia sa, el a făcut-o în germană, într-o limbă de circulaţie mondială unul din motivele pentru care a şi fost cu mult mai bine cunoscut în lume, decât Nichita care a transpus după părerea mea starea, dificultăţile şi nebunia timpului roşu în poezia sa. Critica românească nu este totuşi de aceeaşi părere cu mine. Opera lui Nichita a fost Opera am putea spune continuă, în opoziţie cu realitatea în care trebuia să trăim atunci cu lozinci, cenzură, securitate, lipsiţi de libertatea şi deschiderea spre creaţie ….Toate acestea se reflectă şi în cele 11 Elegii, Nichita omul şi scriitorul în opoziţie şi nu doar când le-am tradus mi-am făcut şi eu gânduri, şi cred ca operele româneşti apar atât de târziu în vestul European datorită faptului că au fost scrise într-o limbă de circulaţie mică…

Poezia lui Nichita este o poezie epocală şi trebuie cunoscută şi în lume, el s-a dedicat prezentului pe care l-a trăit din plin, l-a analizat, disecat, şi tocmai asta trebuie să fie receptat şi în ţările occidentale. Limbajul său poetic nou, care a influenţat o generaţie, acela trebuie să ne reusească să-l transpunem în cât mai multe limbi pentru ca Nichita să fie receptat la valoarea extraordinară pe care o are.

Domnule Schlesak, chiar Dumneavoastră aţi trăit o parte în acele timpuri, sunteţi si un profund cunoscător al celor două limbi, reuşind să pătrundeţi metafora lui Nichita cunscând cum spuneam timpurile, şi trăind acum cum aţi mai spus în scrierile Dumneavoastră în “Dazwischen” – într-un “Intru”….Aş dori să Vă întreb pe scurt, cum v-aţi simţit când aţi primit pe 7 noiembrie în 2005 titlul de Doctor h.c. al Universităţii din Bucureşti, un titlu primit “întru acasă” aş putea spune….Ce sentiment aţi avut, ca scriitor care trâiţi “întru” Germania, România şi Italia?

D. Schlesak:

A fost o mare bucurie, o mare fericire pentru mine, o reîntoarcere acasâ într-un fel , o reîntoarcere onorifică. Aşa am expus şi în discursul meu ţinut atunci, am văzut-o şi ca pe o recuperare pentru toată generaţia mea şi pentru scriitorii care au suferit în perioada stalinistă şi ceauşistă, aşa am perceput acest titlu de care m-am bucurat, m-am gândit foarte mult la Nichita atunci, cu care plecasem din ţară el reîntorcându-se singur în 1969…..Poezia lui mă îndeamnă continuu să mă gândesc şi la generaţia mea şi la cum transmitem noi cele trăite atunci generatiei prezente…..Precum a spus Nichita simt si eu ….în final rămâne dragostea profundă şi mai ales dragostea transpusă în poezie…..Am putea vorbi mult, de ontologia lui Nichita…..păcat, timpul ne ia cu el…Cei care doresc să afle mai mult pot citi în capitolul ataşat de mine acestei traduceri a Elegiilor…..

Nichita a scris puţin înainte de dispariţia sa, că nu ar fi putut să fie decât poet….credeţi că prezentul l-ar fi schimbat …..?

D. Schlesak:

Nu, sunt convins ca şi la Paul Celan, că Nichita nu s-ar fi supus timpului….uşor nu le-ar fi fost ….convingerile lor depăşeau structurile politice….Ei sunt poeţi prin excelenţă, poate că Nichita s-ar fi schimbat, dar nu ştiu dacă ar fi acceptat aşa-zisa occidentalizare din România….

****************************************************************

Stimată doamnă Adriana Popescu, punctaţi pentru ascultătorii şi cititorii noştri prezenţa românească la acest Târg de carte de la Leipzig.

A. Popescu:

Institutul „Titu Maiorescu” care există la Berlin din 1999 are privilegiul de a face parte ca membru fondator încă din 2003 dintr-o asociaţie a institutelor culturale din Berlin, este un privilegiu spun, pentru că aceasta punere laolaltă ne dă o mai bună vizibilitate, colaborare, o anumită coerenţă a proiectelor culturale şi ne dă prilejul să organizăm din când în când şi proiecte comune.

Proiectul de faţă, acest festival literar, care s-a născut în 2003 din iniţiativa unui grup de institute culturale – limbi mici , literaturi mari – Kleine Sprachen, Grosse Literaturen – şi se bucură de o structură logistică şi organizaţională proprie în cadrul Târgului de Carte de la Leipzig, care este şi partenerul nostru în organizarea acestei inţiative.

Festivalul literar dispune de un spaţiu propriu într-un fel în centrul târgului şi as zice că el actionează în sinergie cu standurile tradiţionale ale târilor participante. România s-a asociat în acest an acestui proiect literar, pentru că şi România este o ţară europeană mare cu o limbă aşa-zis „mică” în sensul circulaţiei. Sunt 12 ţări care au participat în acest an la acest Forum şi prezenţa românească a fost asigurată prin Institutul cultural român Titu Maiorescu şi graţie de astă dată unei perfecte colaborări cu România prin prezenţa unor remarcabili autori, traducători şi exegeţi literari. E vorba de Dieter Schlesak pe care l-a prezentat criticul şi istoricul literar Dr. Peter Motzan, directorul Institutului muenchenez IKGS. Cei prezenţi au fost- s-ar putea spune - fascinaţi, emoţionaţi de expuneri şi fragmentele literare citite bilingv.

Să sperăm că Nichita Stănescu, pe nedrept puţin cunoscut în Occident, îşi va găsi astfel curând locul în forurile literare din străinătate. O recuperare tardivă dar cu atât mai necesară, lucru de care sunt nu numai eu convinsă. Chiar şi această mică mostră în care a fost prezentat Nichita, modul cum a fost prezentat publicului a fost atât de elocvent, încât s-a putut constata în final că Nichita interesează din start publicul german, iar volumele traducerii celor 11 Elegii, editura Pop din Ludwigsburg, puse la vânzare s-au epuizat imediat.

Paralela făcută de Dieter Schlesak între Paul Celan şi Nichita Stanescu l-a plasat în acest fel pe Nichita într-o mare familie de spirite europene. Iată, încep să ne reuşească aceste medieri, începem să răspundem vocaţiei noastre de institut ca mijlocitor între două lumi culturale. Să sperăm că vom avea succes şi cu celalalte manifestări culturale pe care majoritatea le prezentăm la Berlin.

  • Data 27.03.2006
  • Autoare/Autor Anni-Lorei Mainka
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2rd
  • Data 27.03.2006
  • Autoare/Autor Anni-Lorei Mainka
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2rd