1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Pretextul Eminescu

Orice discuţie despre Eminescu împarte lumea culturală româneacsă în două tabere. Pe de-o parte, fanaticii, pentru care tot ce-a scris "Luceafărul din Ipoteşti" e literă de lege. Pe de alta, detractorii, ce nu văd decât erorile politice şi inevitabila intrare în desuetudine a unei părţi a creaţiei sale.


Există, desigur, o a treia categorie, minoritară (în care mă includ), care încearcă să privească lucrurile calm: să admire ce e de admirat în creaţie şi să respingă groteştile deraieri în naţionalism, xenofobie şi anti-semitism.

Dar nu despre poziţia lui Eminescu în cultura română vreau să vorbesc, ci despre faptul că şi în mileniul al III-lea el continuă să fie un "passe-partout" pentru tot felul de aranjamente ce n-au de-a face nici cu poezia, nici cu politica. E vorba de nişte tradiţionale "şuşe", de încercările a diverşi indivizi de a "se lustrui pe sine", cum spunea chiar Eminescu, dând impresia că-l omagiază pe poet. Fie că e vorba de aşa-numite "ediţii bibliofile", beneficiind de înalt gir academic, vândute la preţuri prohibitive, dar pline de greşeli de corectură ca arborii din parcul comunal de ciori, fie de-o ciupercărie de festivaluri în care ajunge, în interval de câţiva ani, să fie premiat până şi ultimul tălâmb ce mânuie un condei, mecanismul e acelaşi.

Pentru c-au prins de veste că Eminescu ăsta e "cu poporul" şi "împotriva împilatorilor neamului", boşii de pe la Consiliile Judeţene bagă mâna în visterie şi pun la dispoziţia entuziaştilor locali sume însemnate pentru a "marca evenimentul". Care eveniment e, de regulă, o adunare stupid-solemnă, cu ţâpurituri în limba de lemn pe care-o înţeleg şi scriitorii judeţeni şi "organele", într-o înfrăţire care l-ar umple pe celebrat de oroare. Ziua (zilele) culminează cu distribuirea de diplome şi medalii. Ba chiar şi - în judeţele mai cu dare de mână - cu niscaiva sume de bani pentru "laureaţi".

Că de creaţia lui Eminescu şi de posteritatea lui nu-i pasă nimănui - e un detaliu. Că ziua de 15 ianuarie (şi, din când în când, 15 iunie) a ajuns un fel de chermeză penibilă - iar nu contează. Un interviu de-acum zece ani, cu Petru Creţia, marele editor al publicisticii eminesciene şi-al unei părţi a teatrului şi poeziei, publicat în cartea lui Constantin Coroiu, "Paralele inegale" (Editura Polirom, 2003), e de-o stranie actualitate. Dezinteresul, reaua-credinţă, stupiditatea funcţionărească şi, nu în ultimul rând, cinismul satrapilor politici, locali şi naţionali, au îngropat chiar şi puţinele idei bune.

N-am mai auzit, din 1992, nimic despre "Memorialul Ipoteşti - Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu", despre care Petru Creţia spunea că posedă o locaţie ideală - săli de studii, spaţiu pentru muzeu şi chiar locuinţe pentru eventualii cercetători. Ştiu de la sursă că diverse universităţi din Germania se străduie să obţină - şi obţin - de la Biblioteca Naţională din Bucureşti cópii microfilmate ale ziarelor de limbă germană din spaţiul românesc sau din cel care a aparţinut cândva României (Cernăuţi, Bălţi etc.) Mai ştiu că există la Bucureşti aparatura ultramodernă adecvată (o donaţie a Fundaţiei Soros). Dar mai ştiu şi că există infinită prostie.

În locul risipirii banilor pentru a cârpi orgoliile unor mărunţi aflători-în-treabă cu pixul, eminescolatrii ar face mai bine să se coalizeze pentru a obţine pentru judeţele lor replici ale manuscriselor poetului. În felul acesta, am deveni cu toţii nu doar mai responsabili, dar şi mai respectuoşi cu cel pe care-l folosim ca pretext pentru toate năzbâtiile care ne trec prin minte.

P.S. Abia terminasem de scris acest articol, când am primit un telefon precipitat din partea unui domn: "Vă invităm, în 15 ianuarie, în localitatea X., la Zilele Eminescu." "Vă mulţumesc pentru invitaţie, dar eu nu mă pricep la Eminescu..." "Nu-i nimic! Veţi primi un premiu!" Am rămas, secunde bune, cu gura căscată: "Un premiu? Dar pentru ce!" "Cum pentru ce? Pentru critică!" Telefonul s-a închis la fel de neaşteptat cum venise. Dar mai bună confirmare a celor de sus nici că puteam spera!

  • Data 15.01.2004
  • Autoare/Autor Mircea Mihăieş
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B3A4
  • Data 15.01.2004
  • Autoare/Autor Mircea Mihăieş
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B3A4