1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Presa turcă sub asediu

Cu aproape două săptămâni înaintea alegerilor parlamentare, presa din Turcia se găseşte într-o situaţie critică. Unii comentatori o compară cu presa germană în vremea lui Hitler.

Pentru preşedintele turc, neutralitatea politică nu este un subiect care să-l preocupe. Aproape zilnic, Recep Tayyip Erdogan îşi critică adversarii politici şi loveşte cum poate în cei care se opun Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării, aflat la guvernare. Iar promisiunile electorale ale opoziţiei sunt trimise în derizoriu prin declaraţii de felul acesta: "ori nu ştiţi să calculaţi, ori n-aţi fost până acum bătut măr".

În ultimele zile, asprimea tonului prezidenţial s-a făcut simţită şi la adresa presei din Turcia, în vreme ce aparatul de justiţie a fost asmuţit împotriva mai multor ziarişti şi trusturi de presă. Cel mai recent exemplu este conflictul - aparent înscenat de însuşi Erdogan - cu ziarul "Hürriyet". Cotidianul, cu o lungă tradiţie în spate, a atras atenţia într-un editorial cu privire la condamnarea la moarte a fostului preşedinte egiptean Mohammad Mursi, ales democratic, cu 52 la sută din voturi. Erdogan, care a obţinut el însuşi un rezultat de 52 % în alegeri, a considerat că ziarul instigă la debarcarea sa de la putere.

Avocaţii preşedintelui solicită reţinerea redactorului şef al "Hürriyet", Sedat Ergin şi a altor reprezentanţi de seamă ai grupului mediatic Dogan. Erdogan spune cu subiect şi predicat că nu doreşte ca presa "să dărâme şi să aducă la putere guverne de capul ei".

Atmosfera actuală îi determină pe mulţi jurnalişti să se teamă că rolul presei, care trebuie să se afle în sluba societăţii, ar putea fi subminat. Preşedintele sindicatului jurnaliştilor din Turcia, Ugur Güc, deplânge faptul că populaţia turcă nu mai are la dispoziţie, de multă vreme, surse independente şi democratice de informare. "21 de ziarişti sunt în arest, iar reporterii îşi irosesc o bună parte a energiei profesionale în încercarea de a răspunde acuzaţiilor şi miilor de anchete care îi vizează", afirmă Güc.

Acesta spune de asemenea că înţelege de ce unii oameni, mai ales pe reţelele de socializare, compară situaţia actuală din Turcia cu ceea ce s-a întâmplat în timpul regimului hitlerist în Germania. "La acea vreme, adversarilor politici şi celor care nu se aliniau politicii de stat li se închidea gura cu ajutorul propagandei şi intimidărilor. Or, astfel de încercări putem observa şi astăzi".

Recep Tayyip Erdogan

Recep Tayyip Erdogan

De asemenea, multe concerne au început să fie din ce în ce mai preocupate de promovarea propriilor interese, respectiv de obţinerea unor contracte grase cu statul. În acest context este limpede că nu se poate vorbi despre jurnalism independent, afirmă Güc.

Profesorul Mehmet Altan, jurnalist, scriitor şi doctor în economie politică la Universitatea din Istanbul, consideră inacceptabile "tragerea pe linie moartă a legii fundamentale" şi apariţia unei "lovituri civile de stat". Altan speră că Turcia va avea tăria de a nu reveni la vremurile "fărădelegilor" şi va avansa către "o fază a restaurării democratice".

Până la atingerea acestui deziderat, drumul este lung. Faptul că Turcia ocupă locul 149 (din 180) în clasamentul libertăţii presei, realizat de organizaţia Reporteri fără Frontiere, arată cât de mare este clivajul între realitate şi percepţia lui Erdogan, care crede că "în nicio altă ţară, presa nu este mai liberă decât în Turcia". Yavuz Baydar, de la platforma P24, care militează pentru jurnalism independent, spune însă că "autocenzura este ceva normal în Turcia de astăzi, parte a culturii profesionale, o formă urâtă de auto-reţinere". Cei care rezistă acestei tentaţii sunt pur şi simplu concediaţi. Oricum, statul controlează 80 la sută din presa turcă.