Preocuparea principală STASI: Germania Federală

STASI a făcut mereu valuri şi face şi acum, la 20 de ani de la desfiinţarea sa oficială. Printre cele mai spectaculoase cazuri s-a numărat demascarea, în 1974, a lui Günter Guillaume, care, în calitate de consilier personal al cancelarului vestgerman Willy Brandt, a transferat ani în şir secrete culese în sediul cancelariei federale de la Bonn, către puterea comunistă din Berlinul de est.

STASI a reuşit să-şi recruteze şi infiltreze agenţi şi în mişcarea studenţească vest-germană. Pe 2 iunie 1967, mii de oameni au protestat împotriva vizitei şahului Persiei în Berlinul de Vest.

Un martor ocular îşi aminteşte: "Dintr-o dată am văzut foc la ţeava unui pistol şi am auzit o bubuitură. În secunda următoare am văzut cum a căzut în spatele unei maşini şi nu s-a mai mişcat."

Acest om a fost martor ocular când a fost ucis studentul Benno Ohnesorg. Cel care a tras cu pistolul a fost poliţistul Karl-Heinz Kurras. Abia anul acesta a devenit cunoscut întâmplător, prin descoperirea unor noi dosare, că acest Kurras fusese agent al STASI. Deşi din dosarele găsite nu reiese că el l-ar fi omorât pe Ohnesorg la ordinul securităţii est-germane, au apărut speculaţii nenumărate privind influenţa reală a STASI în vest.

În arhiva departamentului extern al STASI s-au găsit şi date referitoare la cunoscutul jurnalist de investigaţie şi scriitor Günter Wallraff. Informaţiile erau cuprinse în aşa-numita bancă de date "Rosenholz" care, după revoluţia paşnică din RDG a ajuns în chip misterios în posesia agenţiei americane de spionaj CIA. A fost Wallraff agent al STASI?

El spune: "Niciodată nu mi-am asumat vre-un angajament în timpul contactelor avute cu puterea RDG-istă. Totodată, eu nu le-am livrat niciodată documente sau note informative".

Dovezi clare că el ar fi fost agent STASI lipsesc într-adevăr. Numele multora au ajuns în arhiva poliţiei secrete estgermane fără ca ei să ştie de acest lucru.

Opinia publică nu va afla niciodată cât de influent a fost în vest spionajul RDG-ist, fiindcă ofiţerii HVA au reuşit să distrugă la timp majoritatea dosarelor. Descoperirile sporadice, de felul celor legate de cazul Kurras, încurajează însă cele mai fantastice speculaţii. Este motivul pentru care deputatul din Bundestag, Christoph Waitz a cerut, în numele liber-democraţilor, verificarea tuturor parlamentarilor, ministerelor şi instituţiilor din 1949 şi până la reunificarea Germaniei.

El a subliniat: " O cercetare sistematică a acestor dosare nu a avut loc încă. Nu avem voie să ne eschivăm de această sarcină de cercetare, de această îndatorire ce ne revine."

Conservatorii, social-democraţii şi stânga au respins aproape unanim această iniţiativă, ecologiştii s-au abţinut. Şi şefa autorităţii care gestionează arhiva STASI, Marianne Birthler, apreciază că o astfel de verificare este imposibilă în contextul legilor actuale. De aceea, ea le cere de ani de zile politicienilor şi înalţilor funcţionari să se supună de bună voie unui control, fiind vorba, spune ea, despre "o chestiune de onoare".

Autor: Marcel Fürstenau / Ioachim Alexandru
Redactor: Robert Schwartz