1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Preocuparea pentru istoria recentă ramîne profund politizată

Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Justiţie şi de Casaţie a reluat cercetarea privind moartea generalului Vasile Milea, dar în acelaşi arhivele comunismului în loc să fie deschise se ermetizează, Parlamentul lucrînd discret la o nouă lege menită să împiedice accesul liber al cetăţenilor la propriul dosar.

Comisia de apărare din Camera Deputaţilor continuă să lucreze la amendarea legii dosarelor de securitate. În esenţă se cauta restricţionarea accesului la arhive. Actuala lege este destul de restrictivă, dar ea a creat totuşi destule emoţii celor care au ceva de ascuns. În diferite comisii ale Parlamentului se crede că s-a ajuns deja prea departe cu deconspirarea fostei Securităţi şi că este cazul să se pună stop acestei deschideri. Cu toate acesta linia oficială nu este lipsită de preocupare pentru trecutul apropiat. De pildă foarte recenta redeschidere a dosarului Vasile Milea arată un interes pentru clarificarea trecutului, dar unul politizat. Se remarcă un efort de a crea un profil eminamente pozitiv tuturor acelora care, făcînd parte din aparatul de stat şi de partid în vremea lui Ceaşescu s-au dezis de el în 1989, contribuind la schimbarea de regim. Generalii Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au beneficiat de clemenţa Justiţiei şi procesul lor va fi rejudecat, iar acum generalul Vasile Milea apare ca un veritabil martir al Revoluţiei anticomuniste. Indiferent de meritul lor în acele circumstanţe, ei au fost personaje cheie în sistemul de putere şi represiune al lui Ceauşescu şi nu pot fi absolviţi de orice vinovăţie.

Tipul acesta de preocupare nu se întîlneşte însă deloc cu cealaltă perspectivă, care pune în discuţie întregul sistem comunist şi care pretinde deschiderea arhivelor şi luminarea completă a rolului jucat de fiecare. Prima perspectivă, politizată, presupune o clarificare parţială şi profitabilă a trecutului, cea de-a doua pretinde o limpezire deplină, dureroasă, dar lipsită de părtinire. Exonerarea unui Stănculescu sau sanctificarea unui Milea constituie de fapt legitimări ale puterii politice actuale, în timp ce deschiderea completa a arhivelor şi judecarea integrală a trecutului este o operaţiune în primul rînd de natură etică. Este adevărat că poate şi ea utilizată în lupta pentru puterea politică, dar la originea ei este dezinteresată. Totuşi componenta politică nu trece neobservată, creînd rezistenţe foarte mari din partea celor care se consideră ameninţaţi. Partizanii deschiderii arhivelor au ca program explicit deconspirarea foştilor ofiţeri de Securitate şi înlăturarea lor din structurile de putere. Programul acesta este însă mai mult teoretic pentru că în societatea românească a intervenit cu privire la acest subiect o stare de oboseală şi apatie şi se pare chiar că o nouă ideologie tinde să legitimeze întreaga istorie post-comunistă a României. Dacă în Germania, se spune, denazificarea s-a făcut cu foştii nazişti, ar fi aproape o legitate ca foştii comunişti şi securişti să conducă ţara în NATO şi Uniunea Europeană.

  • Data 01.04.2004
  • Autoare/Autor Horaţiu Pepine
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B39J
  • Data 01.04.2004
  • Autoare/Autor Horaţiu Pepine
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B39J