Premiere la Vatican

Seria surprizelor a debutat cu retragerea bruscă a Papei Benedict al XVI-lea de la conducerea Vaticanului şi a continuat, în varii forme şi registre, copios comentate, la nici 24 de ore după ce fumul alb se înălţase tremurător în văzduh din hornul Capelei Sixtine.

Totul este posibil dar ,în acelaşi timp, la Roma nu poţi fi sigur de nimic, scrie editorialistul cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, mizînd aprioric pe şansa ca Francisc I să marcheze un nou început în istoria Vaticanului. Premizele există: cardinalii au izbutit ca după doar cinci runde să cadă la înţelegere, ceea ce este o premieră. Şi tot o premieră este alegerea unui prelat de la capătul lumii, drept cap al Bisericii Catolice. In istoria acesteia, este pentru întîia oară că un iezuit va ajunge pe Sfîntul Scaun. Fostul arhiepiscop de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, a conştientizat şi valorizat aceste elemente identitare, ca şi împrejurările deosebite ale alegerii sale, optînd pentru numele Papal Francisc I. Sfîntul patronim, Francesco d'Assisi, se dăruise la vremea lui întru totul apărării şi ajutorării celor săraci. Noul papă i-a urmat întru totul exemplul, deja pe cînd era arhiepiscop al capitalei argentiniene.

Neobişnuit a mai fost şi îndemnul adresat de noul papă, sutelor de mii de credincioşi întruniţi în Piaţa Sfîntul Petru, de a se ruga pentru el. Toate aceste particularităţi sunt interpretate de autorul comentariului drept semne ale unei iminente înnoiri a Bisericii Catolice sub noul Pontifex Maximus.

Pînă la împlinirea acestei aşteptări, Francisc I oferă suficiente temeiuri de uimire. Pentru curia romană el ar fi prea de stînga, pentru cîrtitorii din sînul Bisericii, ar fi prea în vîrstă spre a duce la bun sfîrşit o misiune înnoitoare. Identitatea sa latino-americană are ceva senzaţional. La fel, şi ofensiva sa declarată împotriva sărăciei, a corupţiei, atestată, între altele, şi refuzul de a fi circulat cu limuzina la Buenos Aires, pe măsura înaltului rang deţinut în ierarhia eclesiastică, relevă RHEIN-NECKAR ZEITUNG.

Retragerea lui Benedict al XVI-lea de la şefia Vaticanului a dus la o uşoară desacralizare a aurei Supremului Pontif, opinează DIE WELT, semnalînd că şi îndatoririle noului Papă sunt pe alocuri atît de prozaice încît nu favorizează deplina manifestare a fervorii credinţei. De aceea este posibil ca Francisc I să încredinţeze Curiei Papale unele îndatoriri spre a se putea dărui fără oprelişti, componentei spirituale a misiunii sale. Căci importante nu sunt ierarhiile, în jurul cărora europenii poartă prea multe dispute, ci credinţa în Dumnezeu, conchide comentatorul. Şi în treacăt fie spus, nu afirmase Benedict al XVI-lea, înainte de a coborî de pe Sfîntul Scaun, că nu Biserica ci credinţa este în criză?

Iar dacă aşa stau lucrurile, va avea noul Papă, în vîrstă de 76 de ani, forţa şi răgazul necesare spre a reaprinde în sufletele europenilor, fervoarea religioasă - se întreabă ziarul lituanian LIETUVOS RYTAS. Cît de grea este această misiune, subliniază şi cotidianul catolic francez LA CROIX.

Şi apoi, oricît de mare este bucuria stîrnită de alegerea noului Papă, nu trebuie uitat că nici el nu poate face minuni, scrie LEIPZIGER VOLKSZEITUNG. Nu trebuie uitat nici că în postura sa de arhiepiscop, Bergoglio s-a opus legalizării căsătoriilor între homosexuali, că se cantonează pe poziţii conservatoare în chestiunile legate de familie, atrage atenţia SAARBRÜCKER ZEITUNG, semnalînd că altminteri nici nu ar fi putut să obţină din partea cardinalilor conservatori, din conclav, numărul necesar de voturi spre a ajunge Papă.

Pentru EL PAIS este limpede că nimeni nu se putea aştepta la alegerea unui revoluţionar la conducerea Vaticanului.

Totuşi, calităţile lui Francisc I, disponibilitatea sa de a dialoga, corectitudinea sa, ar putea fi aşii pe care la momentul oportun, i-ar putea scoate din straiul său papal, spre a îndrepta lucrurile în direcţia potrivită.

Chiar dacă tot mai numeroşi sunt semenii ce-şi îndreaptă privirile spre Roma, de unde imaginile care ne parvin sunt cutremurător de frumoase, tot mi puţini sunt cei care urmează cu adevărat învăţăturile Bisericii şi ţin cont de preceptele Vaticanului. Oamenii sunt mai degrabă mînaţi de dorinţa de a asista la un spectacol decît de cea de a fi iniţiaţi în misterele credinţei. De aceea, Francisc va trebui în răgazul ce-i este dat, să arunce punţi între Biserică şi oameni, conchide SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.