1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Preda, Voinescu şi paradoxul contestaţiei

Cristian Preda si Sever Voinescu sint doi tineri politicieni PDL care s-au profilat in ultima vreme ca o alternativa de viitor la actuala politica a partidului. Situaţia lor în partid ramine insa mai curind paradoxala.

default

După scandalul legat de candidatura Elenei Băsescu PD-L avea nevoie de o nouă credibilizare

Principala acuzaţie pe care, într-un fel sau altul au formulat-o cei doi politicieni este că partidul din care fac parte riscă să devină un simplu vehicul electoral. Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice, a fost cel mai limpede şi mai acut în formulare. Într-un interviu apărut în revista 22 el spune că : „Partidele s-au poziţionat ca maşinării electorale şi nimic altceva, pentru a ajunge în situaţia de a spolia resursele statului. Această vînare de voturi nu e o competiţie de gentlemeni, este o competiţie între grupuri care, la nivel local, dar şi la nivel naţional, cu rare excepţii, vânează resursele statului“. Diagnosticul care nu este nou surprinde numai întrucît include şi propriul partid.

Sever Voinescu a spus ceva semănător atunci cînd a criticat politizarea excesivă a administraţiei pe care o atribuie şi propriului Guvern. În definitiv cîştigarea alegerilor punerea în mişcare a maşinăriei electorale nu are alt scop decît conchista domeniului public.

La unele dintre aceste acuzaţii replica partidului a fost usturătoare. Valeriu Stoica, un vechi om de partid cu îndelungata experienţă a coabitărilor dificile – i-a atras atenţia lui Preda –pentru că faţă de Sever Voinescu a adoptat o poziţie pe deplin amicală –că a fost inclus pe lista de candidaţi a PD-L la alegerile europene fără să fi fost nici o măcar o zi în partid şi prin urmare că reproşurile sale referitoare la lipsa de deschidere sau lipsa de criterii în alegerea candidaţilor sînt incorecte.

Într-adevăr remarca aceasta este de natură să schimbe complet perspectiva. Pentru că dacă PD-L se comportă ca o maşinărie electorală, atunci mandatul lui Cristian Preda este el însuşi produsul acestei maşinării. Dacă a fost pus pe listele de candidaţi înseamnă că partidul l-a considerat capabil să adune voturi. Nu din partea periferiilor marilor oraşe sau a satelor, dar din partea alegătorilor urbani cu un grad înalt de educaţie. Să ne amintim procesul dificil prin care a trecut lista PD-L pentru europene. După scandalul legat de candidatura Elenei Băsescu PD-L avea nevoie de o nouă credibilizare pe care a încercat să o obţină propunînd pe Monica Macovei, Alina Mungiu, dar şi pe Cristian Preda. Aceste nume funcţionau ca o garanţie de onestitate pentru un partid care se dezvăluise o clipă mai vorace şi mai pripit decît ar fi îngăduit-o bunele maniere. Aşadar prezenţa pe liste a Monicăi Macovei şi a lui Cristian Preda pare să fie rezultatul aceluiaşi electoralism care l-a propulsat pe Prigoană tatăl, pe Prigoană fiul şi era cît pe ce să-l propulseze şi pe Mitică Dragomir.

Dacă Antonie Solomon, (aflat acum în arestul poliţiei) şi destui alţii din aceeaşi categorie au fost un captatio pentru o anumită zonă a societăţii, Preda a fost un captatio pentru o altă categorie de oameni. Dacă la diferitele alegeri PD-L a fost votat şi de persoane cu o educaţie înaltă este pentru că pe listele sale s-au găsit candidaţi ca Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Cristian Preda etc. Paradoxul contestaţiior formulate astăzi de Preda şi Voinescu este că ei par hotărîţi să pună la îndoială chiar criteriile după care au fost selectaţi. Rezumînd, Antonie Solomon, Prigoană fiul şi tatăl, Cristian Preda şi Sever Voiescu sînt piesele echifuncţionale ale aceleiaşi maşinării electorale. Testul major este că îndată după alegeri candidaţii „civici“ sau „intelectualii“, au fost subit uitaţi sau abandonaţi pe drum (cazul Paleologu), fiind nevoiţi să fac eforturi enorme – şi după cum se vede riscante – ca să revină în centrul atenţiei.

Totuşi lucrurile rămîn într-o stare de ambiguitate nerezolvabilă. Chiar dacă PD-L nu le-a oferit noilor veniţi roluri de prim plan, de bine de rău i-a selectat în poziţii importante şi care pot fi pe viitor treptele preţioase ale ascensiunii viitoare. Dar Cristian Preda, mai cu seamă, pare să nu se mulţumească cu atît şi acest fapt îl onorează. El nu se consolează ca alţii cu „sinecura“ de la Bruxelles, preferînd să rişte pentru a atinge un scop mai înalt, acela de a demara o veritabilă revoluţie a partidelor româneşti.

Privind lucrurile mai de aproape rămînem însă foarte circumspecţi.

Aşa cum am văzut, o faţă a monedei îi arată pe cei doi contestatari ca fiind produsele maşinăriei electoraliste, iar acest fapt le va limita drastic acţiunile. Am văzut deja că Sever Voinescu a criticat politizarea administraţiei, dar nu a făcut-o în Parlament, deşi este deputat, ci în decorul mic al unui club cochet de dezbateri intelectuale. În sfîrşit, amîndoi Voinescu şi Preda au ezitat să critice faptul că propriul partid încurajează copios nomadismul politic. Pînă la urmă vor trebui să aleagă, pentru că nu se poate să ajungi erou (reformator) dacă nu sacrifici nimic.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu