Prea multe femei? Prea multe probleme?

De-a lungul istoriei, cu minime excepţii, femeile au influenţat politica din culise. Angela Merkel, prima femeie cancelar al Germaniei, constituie o astfel de excepţie. Ei ar fi putut să i se alăture după demisia sau „dezertarea” din funcţie a lui Horst Köhler, o primă preşedintă-femeie a Republicii Federale, în persoana Ursulei von der Leyen. Dar intriganţii din aripa conservatoare a coaliţiei guvernamentale s-au îngrijit s-o îndepărteze rapid pe gingaşa dar vajnica von der Leyen, ministru al Muncii , încă înainte ca ea să păşească în curtea palatului Bellevue, scrie cotidianul de mare tiraj EXPRESS din Köln.

Introdus a fost în ecuaţie Christian Wulff, creştin-democrat, catolic, premier al landului Saxonia Inferioară. Îl concurează, în postura de candidat, din partea opoziţiei social-democrate-ecologiste,est-germanul independent Joachim Gauck, fostul şef al Oficiului de păstrare a Arhivelor Stasi.

Die WELT publică azi pe prima pagină imaginea celor doi candidaţi, argumentînd, în articolul de fond alăturat, de ce Gauck ar putea fi preşedintele ideal al Republicii Federale: El întrupează cu farmec şi demnitate, experienţa libertăţii. Nu-i putem dori Germaniei decît ca el să-i fie al zecelea preşedinte.

Preferinţa Angelei Merkel pentru agreabilul, placidul, conformistul şi inofensivul Wulff, notează FRANKFURTER RUNDSCHAU, nu ar face decît să releve slăbiciunea Angelei Merkel - precizează influentul ziar din aceeaşi metropolă bancară, şi anume FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, explicînd şi de ce: Merkel ia deciziile de una singură şi atunci cînd, în calitatea ei de preşedintă a Uniunii Creştin Democrate, ar trebui să recurgă la regulile de joc ale cooperării. Însă, decepţia provocată de eşecul la care duc unele din opţiunile sale este direct proporţională cu intensitatea cu care uneori aceiaşi cetăţeni reclamă o conducere forte a Executivului.

Cîtă vreme Israelul confundă forţa cu violenţa, conflictul va dura -crede scriitorul Amos Oz într-un articol publicat azi tot în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, pe marginea intervenţiei militare împotriva aşa-numitei flote a solidarităţii. De peste două mii de ani , scrie celebrul autor israelian, evreii nu au cunoscut decît limbajul violenţei, sub forma loviturilor pe care ei înşişi le-au tot încasat. De cîteva decenii încoace, suntem şi noi capabili să recurgem la forţă. Această putere ne-a ameţit adesea, destul.Dacă suntem confruntaţi cu o problemă, ne imaginăm că o putem soluţiona doar militar, conform principiului "cine ţine în mînă un ciocan, vede un cui în fiecare problemă."

Pe aceeaşi pagină, publicistul Joseph Croitoru se opreşte asupra strategiei perfide a organizaţiei Hamas, care a mizat pe violenţă devreme ce la bordul uneia din navele flotei solidarităţii s-au aflat islamişti fanatici, dornici să devină martiri, înarmaţi cu topoare, răngi de metal, cuţite şi pumnale. Numai că intervenind în stilul unui Rambo împotriva ocupanţilor navei Mavi Marmara, avînd la bord ajutoare destinate populaţiei civile din Gaza, Israelul a provocat consternare în lume.

Or, guvernul de la Ierusalim agravează situaţia, legitimînd cu obstinaţie intervenţia – este de părere SUDDEUTSCHE ZEITUNG.

Atacul asupra aşa-numitului convoi al solidarităţii, a împins într-un plan secund restul problemelor arzătoare la ordinea zilei, crede DERNIERES NOUVELLES D ALSACE: criza monedei Euro, potenţialul de ameninţare nucleară din partea Iranului.

Acelaşi incident regretabil şi sîngeros a împins însă Turcia, a cărei pondere geo-strategică este una de calibru greu, la o răscruce de drum – estimează LUXEMBURGER WORT. De calea pe care Ankara va păşi de acum înainte depinde evoluţia viitoare a conflictului din Orientul Apropiat şi felul în care Occidentul şi Iranul îşi vor măsura forţele. Ziarul trece în revistă motivele pentru care o apropiere între Teheran şi Ankara devine din ce în ce mai plauzibilă: Iranul dispune de petrol, Turcia de rafinării, Iranul ar fi un cap de pod spre populaţiile turcofone din Asia, unde Turcia şi-ar putea extinde sfera de influenţă pînă şi în provinciile din vestul Chinei. Nu în cele din urmă, Ankara şi Teheranul ar avea alt cuvînt de spus în politica lumii, dacă Iranul ar deţine un statut nuclear special. Din toate aceste motive, Europa nu ar trebui să scape Turcia din ochi. Chiar dacă Europa are acum alte bătăi de cap.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ioachim Alexandru