1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Preşedintele Bush rămîne tare pe poziţie

Degradarea situaţiei din Irak reprezintă una din constrîngerile majore care împiedică o revenire a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Irak a opinat Kofi Annan, comentînd evenimentele din ultimele zile din ţara de pe Tigru şi Eufrat.

default

Într-adevăr ofensiva de la Falujah s-a soldat cu moartea a sute de persoane civile, dar şi a peste 70 de militari ai forţelor de coaliţie. Cel puţin în urma acestui trist bilanţ, ar fi fost de aşteptat ca preşedintele George Bush junior să comunice la conferinţa de presă de ieri, cîteva modificări ale strategiei forţelor de coaliţie în Irak.

Or, Seful Casei Albe ştie că atacul este cea mai bună armă de apărare; el a intrat în ofensivă pledînd în continuare pentru justeţea poziţiei Americii în Irak , pentru continuarea fără nici o abatere a strategiei Washingtonului, a termenului la care va avea loc transferul de putere, aceasta şi fiindcă "irakienii, mîndri şi independenţi nu-şi doresc o prezenţă militară americană infinită pe care de altfel Washingtonul însuşi nu şi-o poate permite" cum a ţinut să precizeze textual, Bush.

Dacă recunoaşterea propriilor greşeli ar putea fi şi indiciul suveranităţii de care trebuie să dispună un lider politic, ei bine, George Bush junior pare a nu fi în posesia acestei calităţi. Confruntat timp de o oră cu întrebările critice ale ziariştilor, referitoare atît la politica Washingotnului în Irak cît şi la evaluarea eronată a potenţialului de ameninţare teroristă George Bush junior a ripostat cît se poate de dur şi de stîngaci în acelaşi timp, el nefiind un camapion al schimbului elegant de replici. Nu întîmplător, de la Londra, în ajunul vizitei lui Tony Blair în Statele Unite, s-a făcut auzită dorinţa acestuia ca Washingtonul să dea dovadă de mai multă subtilitate în preluarea controlului în Irak. Aceasta şi fiindcă relaţia dintre Bush şi Blair a devenit potrivit opiniei unor reptuaţi analişti politici britanici şi o serioasă sursă de neînţelegeri, un handicap care prejudiciază bunul renume al lui Tony Blair la el acasă.Dar să revenim la conferinţa televizată de presă a preşedintelui Bush - programată strategic la orele de maximă audienţă. Deja acest detaliu relevă faptul că Seful Casei Albe , care altă dată era mai indiferent la ecoul spuselor sale, se simte acum extrem de nesigur în faţa unui public confruntat cu imaginile dramatice de pe frontul irakian. Poate tocmai de aceea, Bush a insistat puternic asupra rolului funciarmente eliberator al Americii în Irak (rol care ar putea fi confirmat în viziunea sa de Germania şi Japonia, două ţări învinse în al doilea război mondial cărora americanii le-au adus democraţia).O aluzie care, oricît de discutabilă ar fi, nu este lipsită de efect asupra publicului. O altă aserţiune profetică a preşedintelui american a fost aceea că misiunea ţării sale în Irak este una istorică menită să schimbe lumea în bine. Că aşa ar sta lucrurile rezultă şi din faptul că nu întreaga populaţie irakiană ci doar grupuri izolate de rebeli se opun forţelor de coaliţie.

Oricum America a ajuns în Irak la acel punct de unde o întoarcere nu mai este posibilă chiar dacă sau cu atît mai mult cu cît ţara eliberată se află la un pas de haos. Urmările unei retrageri a forţelor de coaliţie din Irak ar fi deci incalculabile - şi aici Bush pare a avea deplină dreptate. Cauzele acestui dezastru însă - au fost complet eludate de Seful Casei Albe deşi întrebările ziariştilor ar fi reclamat analiza lor sau măcar recunoaşterea unor erori de strategie. Conciliant - Bush a admis că ar fi comis poate unele greşeli pe parcursul celor trei ani de preşedinţie, greşeli pe care însă nefiind atît de rapid pe cît şi-ar dori interlocutorii săi, nu le va enumera. Si pentru a contracara orice nou atac din partea presei, Bush a mai ţinut să precizeze că o retragere din Irak ar permite duşmanilor Americii să crească o nouă generaţie de asasini.

Cu aceasta evident, Seful Casei Albe a dat un răspuns dur şi întrebărilor referitoare la atentatele de la 11 septembrie, despre care dacă ar fi avut infime informaţii din timp.,ar fi pus totul în mişcare pentru a le zădărnici. Numai că după această scurtă conferinţă de presă neclarificată a rămas întrebarea de ce un raport al CIA din august 2001 adresat guvernului american , cu referire la planurile de atentate ale Al Qaidei nu a declanşat nici o nelinişte la Casa Albă. Abia după comiterea antentatelor,administraţia Bush a tras învăţămintele de rigoare -conform zicalei citată de preşedinte, tot la conferinţa de presă: după război, mulţi eroi s-arată. Numai că, am putea adăuga la rindul nostru, războiul este departe de a se fi terminat - dacă ţinem cont şi de ideea , acreditată chiar de Casa Albă că ofensiva împotriva terorismului internaţional ar fi de fapt, - nimic altceva decît al treilea război mondial- un război care promite din start să dureze şi în care intervenţia în Irak nu ar reprezenta decît un episod - dar unul ce-i drept - decisiv.

Rodica Binder