1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Preşedintele Bush - în dificultate

Numărătoarea inversă a început: teoretic, la 30 iunie forţele de ocupaţie vor trebui să încredinţeze unui guvern de tranziţie autohton, suveranitatea Irakului.Practic însă, cum toate eforturile de stabilizare a ţării dintre Tigru şi Eufrat au eşuat pînă acum, culminînd cu asasinarea deunăzi a lui Issedine Salim, preşedintele în exerciţiu a executivului irakian , este greu de crezut că data de 30 iunie va marca şi momentul retragerii trupelor de ocupaţie.

Că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg o dovedeşte şi actuala situaţie din Irak. Cînd administraţia Bush stabilise a prioric data la care puterea urma să fie predată irakienilor, doar cei care dintru început fuseseră sceptici sau chiar ostili intervenţiei militare peventive în Irak formulaseră cu glas tare unele temeri pe care realităţile ulterioare le-au confirmat din plin.La ora actuală, cert este că adversarii unui nou început în Irak, ai unei ordini democratice, sunt dispuşi să ucidă pe oricine se pune în slujba acestor idealuri.Puţin importă identitatea victimei - cum din nefericire o demonstrează şi cazul lui Issedine Salim - un intelectual moderat şeful executivului provizoriu irakian, asasinat în prima zi a acestei săptămîni.

Cert mai este că spaţiul de manevră al preşedintelui Bush în Irak se îngustează cu fiecare nouă zi. In aceste condiţii vitrege Seful Casei Albe nu are voie să creeze impresia că Washingtonul ar lua în calcul o eventuală retragere a militarilor săi din Irak deşi securitatea în ţara dintre Tigru şi Eufrat este extrem de precară , ea riscînd să se deterioreze în continuare.

De asemenea, este foarte puţin probabil ca Lakhdar Brahimi - împuternicitul special al Naţiunilor Unite în Irak , va afla în foarte scurtul răgaz care-i mai stă la dispoziţie - formula unui guvern de tranziţie care să satisfacă deopotrivă exigenţele Washingotnului şi aşteptările irakienilor.Contrar promisiunilor făcute în acest an electoral în care toate eforturile sale tind spre realegerea lui la Casa Albă, George Bush junior va fi nevoit să-şi încalce promisiunile făcute şi să trimită efective militare suplimentare în Irak - un demers care îi erodează şansele de victorie la alegeri - aşa cum o dovedesc sondajele de opinie recente, atestînd cea mai gravă scădere a popularităţii preşedintelui de la preluarea mandatului său încoace. Liderul american va trebui totuşi să respecte măcar fatidica dată a predării puterii irakienilor înşişi. Aceştia vor trebui să-şi asume singuri de la 30 iunie încolo, avantajele dar şi riscurile suveranităţii. O vor putea face fără ajutorul concertat al Statelor Unite şi al Naţiunilor Unite? Greu de crezut.

La fel de incredibilă în momentul de faţă este disponibilitatea ONU de a trimite militari într-o zonă de maximă insecuritate, comparabilă cu un butoi cu pulbere gata să explodeze.

Preşedintele Bush stă între Scylla şi Caribda, iar deauspra capului său atîrnă şi o spadă a lui Damocles: pierderea oricărei credibilităţi în faţa alegătorilor americani - fiindcă din capul locului, el şi-a făcut un crez şi o deviză din angajamentul său de a institui democraţia în Irak.Neatingerea acestui ţel, pe lîngă incalculabilele repercusiuni negative asupra situaţiei din zonă şi din lume, l-ar putea costa pe George Bush junior în primul rînd, următorul mandat la Casa Albă.

Daniel Scheschkewitz/Rodica Binder