Preţul libertăţii

Dacă azi Libia este liberă nu se datorează dragostei deosebite pe care i-o poartă occidentul, cît faptului că ţara are masive rezerve de gaze şi petrol, scrie TAGES-ANZEIGER, citînd opinia Institutului European pentru Relaţii Internaţionale.

Cotidianul elveţian corectează însă opinia experţilor europeni, amintind că NATO s-a angajat de partea combatanţilor anti-Gaddafi şi pentru a neutraliza ipocrizia, dusă mult prea departe, manifestată faţă de dictatorul libian.

Afacerile, în schimb, pot continua, pozitivă fiind posibilitatea viitorului nou guvern al Libiei de a investi miliardele obţinute de pe urma vînzării de petrol şi gaze în reconstrucţia şi modernizarea ţării. Concernele angajate în Libia au şi ele de profitat, fiind interesate în asigurarea securităţii salariaţilor lor. Nu în cele din urmă, libienii înşişi au de cîştigat de pe urma amintitelor avantaje.

Cînd? Din păcate nu într-un viitor prea apropiat - scrie CORRIERE DELLA SERA, amintind că, în istorie, cu excepţia căderii zidului despărţitor al Berlinului, prăbuşirea unor regimuri dictatoriale şi a unor tiranii a fost urmată de o perioadă de instabilitate.

Fatala abţinere de la vot a Germaniei, pe 17 martie, în Consiliul de Securitate, este urmată de primele efecte negative: Germania, crede DIE WELT, nu va mai trece în viitor drept un partener de nădejde în NATO sau în elaborarea unor proiecte militare şi va întîmpina dificultăţi în continuarea acordurilor energetice cu noul guvern al Libiei.

Că Germania nu a contribuit şi ea „manu militari”, alături de partenerii NATO, la dezrobirea Libiei este considerat acum de mulţi cetăţeni ai Republicii Federale drept o ruşine, crede TAGESZEITUNG, invocînd însă şi o circumstanţă atenuantă: nu ministrul de externe Westerwelle, ci întreaga clasă politică a fost suprasolicitată în momentul crucial, spre a lua decizia scontată drept „justă”.

„Suprasolicitată” Germania a fost din plin de dimensiunile crizei financiare şi ale monedei euro, de ajutorul masiv aşteptat de parteneri întru salvarea ţărilor aflate în prag de faliment. De altfel, tot criza este cea care declanşează actualmente salve de critici la adresa politicii Angelei Merkel, proaspăt decretată, din nou, drept cea mai puternică femeie din lume.

Or, Merkel, care în repetate rînduri şi-a „corectat” cursul politic fără a-şi anunţa în prealabil partenerii, dovedeşte în cele mai dificile momente ale crizei monedei euro simţ de răspundere şi calităţi de lider. De aceea, cotidianului FRANKFURTER RUNDSCHAU i se par în parte nedrepte criticile severe aduse liderei creştin democrate de fostul ei mentor, ex-cancelarul Kohl. Lumea s-a schimbat, adaugă LUDWIGSBURGER KREISZEITUNG, nu însă şi Helmut Kohl.

Grijile pe care ex-cancelarul şi le face sunt legate mai ales de identitatea partidului său, care la ora actuală pare extrem de debusolat – notează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, fomulînd un alibi pentru Angela Merkel: în calitatea ei de lideră creştin-democrată şi succesoare a lui Kohl, sentimentele şi competenţa ei politică favorizează cauza europeană.

Fireşte că securitatea şi bunăstarea Germaniei sunt inseparabil legate de integrarea europeană. Numai că lui Merkel nu-i prea reuşeşte să strecoare în adeziunea la ideea europeană acel tremolo fără de care, în această ţară, nimeni nu poate trece drept un european convins, conchide ziarul citat.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu