Preţul compromisurilor

Lipsită de planuri mari, de profil, de viziuni, de conştiinţa propriei identităţi, ternă, inodoră, incoloră, insipidă – o coaliţie pentru liniştea coaliţionarilor conservatori şi socialişti – acestea sunt pe scurt, calificativele acordate de comentatorii germani şi internaţionali, rezultatul celor mai lungi negocieri în vederea formării unui nou guvern, din istoria Germaniei postbelice.

Deloc întîmplător, cotidianul SÜDDEUTSCHE ZEITUNG publică pe prima pagină în alb - negru fotografia celor trei coaliţionari - socialistul Gabriel, creştin democrata Merkel şi creştin socialul Seehofer. O tripletă cenuşie deduce privitorul, văzîndu-şi confirmată impresia vizuală de lectura editorialului publicat pe prima pagină a cotidianului DIE WELT. Verdictul dat de autor eforturilor celor trei parteneri de a ajunge la o formulă de compromis este zdrobitor: Germania nu ar mai fi un model pentru Europa, acordul de coaliţie este meschin şi birocratic, el respiră aerul unui etatism posteroic, această coaliţie nu are o idee precisă despre sine şi despre ceea ce poate şi vrea să ceară Republicii, ea este numitorul comun minim a exigenţelor celor doi parteneri , ş.a.m.d. Cît despre concesiile sociale făcute în plină politică de austeritate, ele ar lansa către Europa un semnal dezastruos: predicăm doct ţărilor aflate în criză austeritatea, îndopînd în acelaşi timp pe mai departe deja supraponderalul stat asistenţial german, în loc să-l punem la o cură de slăbire. Marea coaliţie scutură cornul abundenţei din care curge un terci pe care şi social-democraţii să-l poată digera, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG .

Acelaşi ziar admite însă indirect, nu fără un uşor sarcasm, că marile coaliţii sunt în principiu generoase şi de aceea, îndrăgite de alegători, de a căror simpatie va avea parte şi această a treia mare coaliţie din istoria postbelică a Germaniei. Căci fiecare din cele trei mari partide se vrea mare la suflet cu oamenii mărunţi, din care motiv fiecare a ţinut ca „semnătura proprie” în acordul de coaliţie să fie identificabilă. Aşa s-a ajuns la cadourile făcute alegătorilor acum pe care probabil generaţiile viitoare îl vor plăti: salariul minim, pensia pentru mame, vigneta pentru autoturisme, dubla cetăţenie…

De notat însă că semnarea de către cei trei coaliţionari a acordului de guvernare nu pune capăt suspansului: socialiştii au impus ca „baza” partidului să-şi dea şi ea binecuvîntarea sau de ce nu, să respingă documentul născut la capătul a zece săptămîni de negocieri şi tîrguieli ca la o partidă de poker uneori, alteori ca într-un bazar.

Niciodată o naştere nu a fost atît de îndelungată dar din fericire, lipsită de dureri. Acum încep însă nervii, prezice GAZETA WYBORCZA.

Războiul nervilor va mai dura pentru Merkel şi pentru social-democraţi cel puţin două săptămîni, prooroceşte şi NESSAWISIMAJA GASETA, pornind de la ideea că documentul nu va fi adoptat înainte de 17 decembrie.

Unor observatori străini, scrie NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, li se pare uimitor cu cîtă înverşunare au negociat partenerii fiecare detaliu al acordului de guvernare a marii coaliţii.

Nu-i de mirare că în atari împrejurări, cei trei coaliţionari s-au putut întîlni doar la jumătate de drum, duce mai departe ideea cotidianul ceh HOSPODARSKE NOVINY.

Un efect consolator îl poate avea asupra alegătorilor în vremuri de criză stabilitatea garantată de acordul de guvernare al marii coaliţii, deduce EL PAIS.

Că politica mandatului al treilea al cancelarei Merkel nu va fi diferită de cea a mandatului precedent, trece drept sigur şi pentru cotidianul olandez DE VOLKSKRANT.

Nu există vreun proiect, vreo viziune, vreo idee care să trimită spre viitor, deplînge DIE PRESSE rezultatul îndelungatelor negocieri, temîndu-se că preţul ridicat al stagnării periclitează viitorul.