Preşedintele Austriei, Thomas Klestil, a încetat din viaţă
7 iulie 2004
Thomas Klestil suferea de cîţiva ani de o afecţiune pulmonară autoimună; în ultimul timp, dificultatea de a respira şi vocea răguşită arătau în mod evident că suferă.
De origină modestă, Klestil a studiat, devenind doctor în ştiinţe economice. A avut prilejul unor îndelungate şederi în străinătate, în Statele Unite mai ales, ceea ce a contribuit, fără îndoială, la a face din el un desăvîrşit diplomat, cu bune contacte şi cu o bună imagine în afara ţării.
În 1992, Thomas Klestil a fost desemnat de Partidul Populist, de orientare centru-dreapta, pentru funcţia de preşedinte. El a fost ales de două ori de cetăţenii ţării în alegeri directe. Ca preşedinte al Austriei, Klestil a fost pus într-o situaţie dificilă tocmai de partidul pe care îl reprezenta. La alegerile din 1999, Partidul Libertăţii condus de Jörg Heider, partid al dreptei naţionaliste xenofobe, s-a plasat pe poziţia a doua. Coaliţia pe care conservatorul Wolfgang Schüssel, coleg de partid cu Klestil, a încheiat-o cu partidul lui Heider a fost din capul locului respinsă de Preşedinte. El a făcut tot ce i-a stat în putinţă, pentru a împiedica pătrunderea în guvern a unor reprezentanţi extremişti ai Partidului Libertăţii. Iar atunci cînd 14 state membre ale Uniunii Europene au decis sancţiuni împotriva Austriei, ca protest împotriva acestei coaliţii, diplomatul Klestil a adoptat o poziţie cumpătată, încercînd să relativizeze conflictul:
“Va fi nevoie de multă muncă de convingere, pentru a-i determina pe scepticii din cele 14 ţări partenere să ridice sancţiunile. Eu mă străduiesc în continuare să contribui la acest lucru prin convorbiri confidenţiale, am găsit chiar înţelegere şi sper să pun ceva în mişcare. Dar eu cred că aici o diplomaţie calmă este mai de folos decît focul de artilerie zgomotos din unele medii.”
După alegerea succesorului său şi pînă cînd acesta urma să preia funcţia de preşedinte, Thomas Klestil a găsit de cuviinţă ca Heinz Fischer să-l însoţescă în ieşirile în străinătate, pentru a-i transmite ceva din bogata lui experienţă.