Povestea Holocaustului prin ochii supravieţuitorilor

Rolf Joseph a împlinit de curând 90 de ani, însă miracolul constă în simpla lui supravieţuire. Ca evreu la Berlin, el a scăpat adesea de arestare, transport în lagăre de concentrare şi gazare. Joseph a copilărit în cartierul berlinez Wedding şi deja la vîrsta de 12 ani a simţit că vremurile au devenit grele pentru evreii din Germania.

"În 1933, la şcoala noastră a venit un profesor nou. În prima zi, el a fost îmbrăcat în uniformă SA - o grupare paramilitară afiliată naţional-socialiştilor. Prima întrebare adresată clasei a fost: există evrei în clasă? După ce am răspuns, am înţeles că nu o să mai am o viaţă uşoară. Şi am avut dreptate. În fiecare zi mă scotea la tablă să mă bată."

Rolf Joseph povesteşte în cuvinte simple cum şi-a văzut părinţii ultima oară la 6 iunie 1942, înainte de a fi deportaţi. Câteva luni mai târziu, Joseph a fost şi el arestat, chestionat şi torturat mai multe săptămâni de Gestapo.

"După care am fost deportat la Auschwitz. A fost îngrozitor. Şase tiner, am fost legaţi şi urcaţi într-un vagon de tren cu 50 de femei şi copii care strigau şi plângeau. Printre ei era şi un tânăr din Olanda care a spus că dacă ajungem la Auschwitz, aşa legaţi cum suntem, ne bagă direct în camerele de gazare."

Spre norocul lui, Joseph a găsit întâmplător un cleşte cu care a desfăcut cătuşele: "Totul ne era indiferent. Am sărit din trenul în mers."

Istoria vieţii în cuvinte cât mai simple

Bătrânul a repetat istoria vieţii sale de sute de ori în şcoli, povestind şi de spitalul evreiesc unde a fost internat sub pretextul că suferă de scarlatină. Când au venit să-l aresteze, a sărit pe fereastra de la etajul doi şi cu şira spinării fisurată a fugit la o prietenă din Berlin care l-a ascuns timp de trei ani. Cu puţin înaintea capitulării Germaniei, Rolf Joseph a fost din nou arestat.

"Cam la 200 de metri înaintea secţiei de poliţie le-am spus "ştiţi ceva? Puteţi să mă împuşcaţi acum pe loc pentru că nu vreau să mai trec încă odată prin ce-am trecut" iar cei doi poliţişti mi-au răspuns "ştii ceva? Te lăsăm să pleci". Poliţiştii au înţeles că războiul se termină şi mi-au dat drumul."

Joseph a rămas la Berlin, oraşul său natal, pentru a menţine vie în memoria tinerilor berlinezi acele detalii ale erei naziste pe care ei nu le poate afla decît de la supravieţuitori.

"Tinerilor li se spune de pildă că au fost ucişi şase milioane de evrei. Ceea ce nu li se spune este că Hitler a ucis şi alţi oameni, nu numai evrei. Naziştii au executat peste o jumătate de milion de romi. Au fost omorâţi homosexuali şi chiar copii germani handicapaţi pentru că se spunea că doar mănâncă degeaba. Aşa că eu explic tinerei generaţii cum era pe atunci."

Joseph va continua munca cu tinerii

Pentru angajamentul său, Rolf Joseph a primit din partea cancelarului german pe lângă Crucea de Merit a Republicii Federale şi o scrisoare de mulţumire. Iar atâta timp cât vârsta îi va permite, Joseph doreşte să continue munca cu tinerii.

Pentru Joseph este deosebit de important ca generaţia de astăzi să înţeleagă că: "A supravieţui Holocaustului nu a fost un fapt eroic ci un noroc."

Autori: Ursula Voßhenrich/ Maria Pascu
Redactor: Rodica Binder