Potenţe şi impotenţe

În context nu e vorba, fireşte, de impotenţa Republicii Federale în Uniunea Europeană sau în zona statelor euro,în care cuvântul cancelarului Angela Merkel atârnă mai greu decât plumbul, ci în Organizaţia Naţiunilor Unite. Mai precis în Consiliul de Securitate al ONU. Unde, după cum citim pe oprima pagină a cotidianului münchenez, Germania e „neputincioasă între cei puternici”.

Ziarul regretă, între altele, incapacitatea Germaniei de a impune la New York o rezoluţie a forului suprem al organizaţiei mondiale care să condamne masacrarea populaţiei siriene de către regimul de la Damasc. Concomitent, Germania n-a reuşit să impună restructurarea organizaţiei mondiale, în al cărei Consiliu de Securitate Berlinul ar vrea să obţină un mandat permanent.

Acelaşi ziar bavarez trimite şi la noile ameninţări proferate de potentaţii iranieni. Teheranul a lansat Occidentului avertismente în legătură cu eventualitatea închiderii strâmtorii Ormuz, prin care se scurge aproape o jumătate din livrările internaţionale de petrol, în ripostă la adoptarea de către UE a unor noi sancţiuni anti-iraniene, care să includă şi aurul negru persan.

Termenul tehnic pentru un astfel de demers este blocadă. Una care ar fi, chipurile, pentru persani, „mai uşor de impus decât să bea un pahar de apă”, după cum s-a exprimat un responsabil iranian. Iar blocada este, din totdeauna, un casus belli, un motiv legitim de război.

„Blocada înseamnă război” constată sec şi Süddeutsche Zeitung, care se ocupă şi de perspectivele unei confruntări militare.

„Iranul n-ar putea ţine piept armadei americane. Dar Teheranul dispune de un potenţial distructiv pe care l-a şi demonstrat mai nou. Escaladarea conflictului şi un război regional care să includă şi monarhiile arabe din regiune ar fi inevitabile. Şi ar fi inimaginabil ca SUA şi Israelul să renunţe, în acest caz, la îndelung gândita lovitură împotriva instalaţiilor militare iraniene”, scrie ziarul.

În context cotidianul face o analogie discutabilă, amintind de blocada petrolieră impusă de americani Japoniei, în iulie 1941, ca ripostă la războiul anti-chinez declanşat de niponi. În reacţie, japonezii au atacat Pearl Harbour, forţând astfel intrarea Americii în cel de-al doilea război mondial.

Die Welt de la Berlin admite că există motive pentru a se evita izolarea completă a Iranului, în care există o opoziţie democratică demnă de acest nume, dar cere vestului să rămână dur şi curajos şi să nu admită înarmarea nucleară a Iranului.

Şi Frankfurter Allgemeine Zeitung înfierează „jocul cu focul” la care se dedau mai nou iranienii, joc care trădează, potrivit ziarului, o mare nervozitate. Cotidianul din Frankfurt le recomandă europenilor să nu se lase intimidaţi şi să-şi menţină decizia de a înăspri sancţiunile adoptate din pricina programului nuclear al Teheranului.

Acelaşi ziar îşi manifestă scepticismul faţă de misiunea siriană a Ligii Arabe. Misiune cu atât mai îndoielnică cu cât delegaţia ei în Siria e condusă de un general de securitate sudanez implicat în genocidul din Darfur, care n-a reuşit să descopere nimic "neliniştitor" într-o zonă de cartiere devastate de artileria dictaturii.

În fine, Die Welt consemnează ironic, „tragedia de la Fenian”, respectiv pompoasele funeralii ale defunctului dictator Kim Jong Il, tatăl şi predecesorul actualului lider care continuă lista atotputernicei dinastii Kim.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder