Post-CeBIT: România pe piaţa IT

La sfârşitul ediţiei din acest an a târgului de înaltă tehnologie de la Hanovra, CeBIT, Viorel Spînu a discutat cu Cristian Ştefănescu despre evenimentul care reglează ceasurile în materie de informatică, dar şi despre ce ştie şi oferă România în domeniu.

Mare parte dintre multiplicatorii populari de informaţie care au relatat de la ediţia din acest an a CeBIT s-a orientat către ceea ce interesa, desigur, publicul larg: descrierea, cât mai pe înţelesul consumatorilor, a noilor aplicaţii pe care le-au adus expozanţii la Hanovra. Există o cotitură mai puţin vizibilă, în acest punct temporal, şi, dacă da, cum vede Viorel Spînu că se va schimba cotidianul în baza a ceea ce a descoperit la târgul din capitala Saxoniei Inferioare?

"Am văzut lucruri care deschid nişte porţi. Una dintre aceste direcţii se referă la interacţiunea dintre om şi maşină. Suntem foarte obişnuiţi să interacţionăm cu maşina la modul clasic. Avem un maus, atingem nişte zone de pe tastatură - se întâmplă ceva. Treburile se mişcă în sensul de libertate. Am văzut dispozitive care-ţi permiteau să gesticulezi în faţa unui monitor, indicând, altfel spus, calculatorului prin gesturi ce vrei să facă pentru tine. Şi el răspundea. Arătai spre o zonă, el deschidea fereastra aceea. Strângeai pumnul, ţi-o închidea la loc. În zona de interacţiune om-maşină, lucrurile se vor schimba. În cinci ani vor arăta altfel, sunt convins."

Ce a căutat Sety la CeBIT?

"Am venit la CeBIT cu două obiective în minte. Unul a fost să căutăm parteneri pe zona de Java Developement, core-bussines-ul nostru. Iar cel de-al doilea: intenţionăm să extindem ceea ce facem în zone conexe, paralele. Ceea ce înseamnă, de exemplu, zona de taguri RFID - afişe de care apropii telefonul şi poţi, astfel, cumpăra bilet. Am venit să căutăm parteneri iar lucrurile s-au concretizat."

Informaticienii români aveau renumele unor mari performeri. Cu toate acestea, pătrunderea pe piaţa internaţională s-a lăsat mult timp aşteptată. Viorel Spînu vede mai bine lucrurile în evoluţia lor - fiind, totuşi, un insider al branşei:

"De vreo doi ani, lucrurile au început să se mişte internaţional. Am început să devenim cunoscuţi la nivel de Europa. Am început să participăm, la modul destul de agresiv aş zice, la concursurile de proiecte Seedcamp, în urma cărora se poate obţine finanţare, organizate de Saul Klein, fostul director de marketing de la Skype, care acum este angel investor. Adică investeşte în proiecte. A coagulat în jurul lui un nucleu, oamenii vin acolo, ascultă prezentările, văd despre ce e vorba şi, dacă le place, finanţează. În ultimii doi ani, Seedcamp a fost câştigat de români. Au primit deja finanţare serioasă, în jur de un milion de euro, bani care vor veni în România. Va exista cerere, vor exista bani - oferta va veni de la sine. Iată, anul acesta, din 12 proiecte, cinci au fost din România. Tot la Seedcamp există o zonă de mentori - oameni cu experienţă în zona online-ului, se întâlnesc cu cei care-şi prezintă proiectele şi le dau sfaturi. Din România au fost cinci mentori. Am trei prieteni care au plecat în Statele Unite, exact în acelaşi mod: au câştigat finanţare de 100.000 de dolari la un concurs de proiecte. Aceasta le permite să stea acolo vreme de opt luni de zile, să îşi facă o companie... Sunt ferm convins că vor urma alte proiecte. Declicul se întâmplă chiar acum, cumva de la sine. Penetrează câţiva, restul se uită, văd ce se întâmplă şi se orientează rapid."

Evident, în atari condiţii, era firesc să vină şi o vreme în care nu se mai pune, pur şi simplu, problema ca programatorii din România să plece în căutarea unor joburi în străinătate - ci şi invers.

"Am avut oameni care au venit la mine la stand pentru că ştiau că sunt din România, ştiau că piaţa din România poate oferi servicii de outsourcing developement mai mici decât în alte părţi şi calitate ok. Aşa că au venit focusaţi pe standul României - şi pe al Indiei, care era lângă noi."

Şi, totuşi, de ce nici măcar în acest domeniu, în continuu boom, nu se constată şi în România o erupţie a industriei?

"Relieful nu e foarte bine definit, în sensul că există o companie care s-a definit pe sine ca şi companie de investiţii şi au toate lucrurile foarte bine definite şi foarte clare - ai un proiect, te duci la ei, ştii în ce mod te vor evalua şi, dacă lucrurile sunt în regulă, primeşti investiţia. Şi mai există încă - să spunem că le numeri pe degetele de la o mână - persoane particulare care uneori mai investesc în proiecte online. Dar lucrurile sunt încă low-profile. Dacă eu, în România, lansez un start-up şi am nevoie de un sfat pe legal, este destul de greu să găsesc în Roomânia un avocat care să priceapă bine domeniul. Există o casă de avocatură specializată, dar ea intră în tranzacţii de ordinul milioanelor de euro şi eu nu am nici o şansă să-i angajez să mă ajute. Noi, în România, suntem foarte buni programatori. Foarte buni executanţi. Cred că asta ne trage cel mai mult înapoi. În facultăţi nu se face antreprenoriat. Oamenii sunt foarte focusaţi să creeze un produs foarte bun. Ei sunt foarte fericiţi când programează, când crează un produs. De la un produs până la un bussines e fantastic de multă distanţă. Şi atunci apar proiecte - foarte bune din punct de vedere tehnic, dar care nu au nici un obiectiv ca profit. Produsul e chestia aceea care doar funcţionează tehnic şi atât. Bussines-ul este în momentul în care ai cumpărători, ai o piaţă şi ştii cine e piaţa ta. Raportul e de circa 30%-70%. Adică 30% produs ca şi muncă iar 70% pe restul: piaţă, marketing, PR."

Viorel Spînu, CEO Sety, în dialog cu Cristian Ştefănescu, după ediţia 2010 a târgului de tehnologie CeBIT de la Hanovra.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu