1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Posibilă primăvară bosniacă

În Bosnia-Herţegovina, lumea este exasperată de sărăcie şi corupţia clasei politice. În comentariul său, Benjamin Pargan consideră că partidele naţionaliste încearcă să diminueze amploarea protestelor.

Politicieni corupţi şi incompetenţi, şomaj, sărăcie, o economie distrusă, o ţară aflată în blocaj, totul sub privirile unor partide politice care jupoaie deopotrivă statul şi oamenii.

Aparatul administrativ, umflat şi ineficient, este parazitat de nepotisme şi de un sistem de pile dintre cele mai oribile. La toate acestea se adaugă lipsa perspectivei, frustrarea, furia cetăţenilor. Nu este, de fapt, nimic nou. De mai bine de 20 de ani, cetăţenii din Bosnia-Herţegovina simt pe pielea lor ce se întâmplă în ţară.

Cu toate acestea, cu ocazia alegerilor, poporul a votat, invariabil, aceleaşi partide, rezultatele fiind consfinţite în urma unor scrutine democratice, binecuvântate ca atare de însăşi comunitatea internaţională.

Pargan Benjamin Kommentarbild App NICHT MEHR VERWENDEN

Benjamin Pargan

Politicienii corupţi, împotriva cărora se demonstrează de câteva zile, au fost, prin urmare, aleşi în mod democratic. Însă lipsa culturii democratice şi naivitatea clasică a cetăţenilor din Bosnia-Herţegovina nu explică decât parţial situaţia absurdă în care a ajuns acest stat balcanic.

Odată cu terminarea războiului, politicienii cu orientări naţionaliste, indiferent de categoria socială din care provin, au jucat totul pe cartea etnică, cultivând teama şi prejudecăţile faţă de şi împotriva altor grupuri etnice.

În tot acest timp, propria categorie etnică a ajuns să fie marginalizată, existenţa ei incertă, o victimă din toate punctele de vedere. Însă, partidele politice sunt prezentate, cu ajutorul presei "etnopolitice", drept salvatoarele ţării, garanţii supravieţuirii politice şi singurii luptători în numele interesului naţional.

În siajul acestei lupte pentru supravieţuirea politică a propriei etnii pe care o poartă partidele, alegătorul bosniac uită să se întrebe de ce lui îi merge atât de rău. De fapt, nici nu apucă să se gândească la corupţie şi inegalitate socială, de vreme ce, iată, există lucruri atât de importante, precum interesul naţional. O populaţie divizată pe criterii etnice poate fi mult mai simplu controlată.

Tensiunile sociale din ultimele zile au dat peste cap logica naţionaliştilor. Suferinţa şi situaţia economică dezastruoasă nu au nicio etnie, iar protestele nu ţin cont de ea.

Acest fapt a neliniştit partidele etno-naţionaliste ale bosniacilor, sârbilor şi croaţilor în Bosnia-Herţegovina, motiv pentru care acestea au apelat la binecunoscutele lor arme - etnice.

Reţeta aceasta a funcţionat întotdeauna. Scandalurile răsunătoare de corupţie şi situaţia economică precară din Republica Srspka au fost acoperite cu o perdea de fum mediatic, îndreptată împotriva statului în ansamblu.

Milorad Dodik, preşedintele Republicii, sugerează că economia "entităţii" pe care o conduce este în ordine şi invoca, din nou, etnia.

La fel au reacţionat şi funcţionarii partidelor naţionaliste croate, aflate la guvernare, care încearcă de mai multe zile să dovedească faptul că valul de proteste a fost generat de bosniaci, deci de musulmanii din Bosnia-Herţegovina, care atentează la drepturile croaţilor.

Elita politică din Croaţia, coruptă până în măduva oaselor încearcă la rândul ei să denigreze demonstranţii, numindu-i huligani.

Din păcate, după 20 de ani de la război, cetăţenii din Bosnia-Herţegovina nu sunt încă imuni la campaniile naţionaliste, motiv pentru care speranţa unei "primăveri bosniace" este foarte slabă.

Condiţiile pentru o revoluţie sunt foarte nefavorabile. Prin semnarea tratatului de pace de la Dayton, societăţii civile din mica ţară din sud-estul Europei i-a fost răpită orice posibilitate de dezvoltare democratică.

Numai o reformă constituţională şi anularea tratatului de la Dayton ar putea face posibile "primăvara bosniacă". Exact asta vor să evite naţionaliştii, care, fără intervenţia comunităţii internaţionale, cu siguranţă vor şi reuşi.