"Porumbeii se avântă în cer"

"Credeam că plouă. Dar de fapt sunt ochii mei care lăcrimează", a citat Melinda Nadj Abonji un cântec maghiar, cu ocazia discursului ei de mulţumire pentru premiul cărţii Deutscher Buchpreis, ce i-a fost înmânat luni seară (04.10.2010) la Frankfurt pe Main. Iubea acest cântec, copil fiind, îşi aminteşte ea.

Şi în romanul ei porneşte în căutarea amintirilor din copilărie, aducându-i un omagiu bunicii maghiare, la care şi-a petrecut primii ani din viaţă. Născută în 1968 în Voivodina, o provincie sârbă cu o minoritate maghiară, s-a alăturat în 1974 părinţilor ei care emigraseră în Elveţia.

Biografia ei seamănă cu cea a eroinei romanului ei, Ildiko, despre care aflăm cum a întors spatele, împreună cu familia sa, Iugoslaviei socialiste de sub Tito, pentru a încerca să-şi clădească o nouă existenţă într-un sat elveţian.

Deşi proaspeţii imigranţi muncesc din greu în mica lor cafenea pentru a le asigura traiul celor două fiice ale lor şi se adaptează după putinţă, absolvind cu succes testul de încetăţenire, integrarea lor rămâne unilaterală şi de suprafaţă. Pentru mulţi dintre consătenii lor, ei rămân "cei din Balcani".

Această tensiune culminează în momentul în care un client îşi manifestă atitudinea mânjind toaleta cafenelei. Răbdarea lui Ildiko s-a epuizat. Săturată să fie constrânsă în orice situaţie la amabilitate faţă de clienţi, Ildiko pleacă de acasă şi se mută la oraş, unde începe o existenţă pe cont propriu.

Asociaţia Editorilor şi Librarilor din Germania acordă, din 2005 încoace, anual un premiu de carte celui mai bun roman apărut în anul respectiv în limba germană. Distincţia, conferită mereu în ajunul Târgului de carte de la Frankfurt, are menirea de a promova literatura de limbă germană, contribuind la sporirea popularităţii acesteia în străinătate. Între timp, premiul de carte a devenit o adevărată instituţie în Germania.

Autoarea Nadj Abonji, care este în acelaşi timp şi muzician, nu a intrat în competiţie printre favoriţi. Principalul ei concurent a fost Peter Wawerzinek, care şi-a descărcat sufletul şi traumele din copilărie în romanul "Dragoste de corb". Autorul berlinez a fost abandonat de mama sa în RDG, aceasta emigrând în Germania Federală. Şi Thomas Lehr s-a numărat printre favoriţi, cu romanul său ambiţios "Septembrie. Fata Morgana".

"Porumbeii se avântă în cer", romanul Melindei Nadj Abonji, ilustrează cele mai recente frământări ale istoriei europene, vorbind despre mizeria socialistă, despre război şi despre soarta minorităţii maghiare din Serbia. Autoarea se apleacă însă mai ales asupra vieţii în mijlocul mai multor culturi, asupra iritărilor generate de convieţurirea diferitelor etnii.
Pe acest fundal, un leitmotiv al biografiei eroinei principale este dragostea de limbă - germană şi maghiară -, precum şi puterea pozitivă a amintirilor.

Dintre cei şase finalişti ai premiului de carte, jumătate provin din familii de imigranţi. Dacă primele lor cuvinte au fost în altă limbă, ei au ales acum să scrie în germană.
Jan Faktor, fiul unei comuniste evreice, îşi povesteşte copilăria şi tinereţea în Praga socialistă. Doron Rabinovici, născut la Tel Aviv, pentru a emigra, copil fiind, la Viena, îşi lasă personajele să se certe pe marginea identităţii evreieşti şi a rememorării corecte.

Aceasta este tendinţa literaturii tinere, marcată de autori familiarizaţi cu mai multe culturi: "haideţi să ne povestim fiecare povestea, ca să ne înţelegem mai bine". Un apel care poate fi extins în toată Europa şi în afara ei.

Autorin: Gabriela Schaaf/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redaktion: Ovidiu Suciu