1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Populismul britanic şi riscul ieşirii din UE

Politicenii britanici încearcă să câştige capital electoral de pe urma sentimentelor anti-europene.

Nigel Farage e supărat de teama cu care pe culoarele de la Strasbourg şi Bruxelles se pronunţă cuvântul "euroscepticism". Pentru preşedintele UK Independence Party (UKIP), curentul anti-european practicat de susţinătorii săi britanici este doar o manifestare "normală şi de bun simţ" a identităţii naţionale. La începutul lunii noiembrie, Farage declama în plenul Parlamentului European o pledoarie pentru o Europă a statelor-naţiune, o sumă de democraţii care să coopereze comercial - din dosul propriilor graniţe. În schema partidelor britanice şi europene, UKIP este plasat în tabăra populiştilor de dreapta. Dar nu este singura grupare politică din Regatul Unit care capitalizează pe opţiuni anti-europene.

În 2007, fostul premier Gordon Brown predica "locuri de muncă britanice pentru muncitori britanici". I-au preluat discursul mulţi politicieni. Şapte ani mai târziu, actualul premier David Cameron a fost auzit spunându-le ucenicilor dintr-o fabrică din Cowley că Marea Britanie trebuie să îşi educe tinerii în aşa fel încât să fie capabili, într-o lume globalizată, să respingă nevoia de muncitori est-europeni. Şeful Executivului de la Londra le-a amintit tinerilor că există fabrici în Regat în care jumătate dintre angajaţi provin din Polonia, Letonia sau Lituania. Şi, din 2014, piaţa muncii se va deschide pentru alte două state din Europa de Sud-Est - România şi Bulgaria. Pentru politicienii populişti, o ocazie optimă pentru a plusa într-un joc cât se poate de simplu: imigranţii est-europeni le vor lua locurile de muncă britanicilor. În discursul lor ieftin, politicienii vehiculează tot felul de cifre pe care oricum nu mai stă nimeni să le verifice - şi când se demonstrează că-s greşite nu mai e nimeni să asculte dezminţirile. Nigel Farage citează un studiu UE care afirmă că în Marea Britanie ar trăi 600.000 de est-europeni inactivi economic şi că Regatul plăteşte alocaţie pentru 50.000 de copii care nici măcar nu locuiesc pe insulă dar care costă bugetul public un milion de lire săptămânal.

Încetul cu încetul, subiectul principal al campaniei pentru alegerile europene de anul viitor va fi imigraţia est-europeană, anticipează Farage. Un teren proprice pentru populism, avertizează Chris Horvath, strateg şef la influentul think-tank londonez Open Europe. Mulţi alegători sunt frustraţi de detalii punctuale - legislaţia excesivă impusă de Uniunea Europeană sau costurile excesive ale bugetului comunitar, apreciază Horvath, completat de analistul politic John McDermott, de la Financial Times, care este de părere că populiştii câştigă şi de pe urma încrederii scăzute a cetăţenilor în elitele politice

Contra curentului se plasează CBI, cel mai influent lobby al angajatorilor britanici, acesta estimând că fiecare gospodărie britanică beneficiază, de pe urma apartenenţei Regatului la Uniunea Europeană, de 3000 de lire anual. Alte avantaje sunt accesul la o piaţă de 500 de milioane de consumatori şi cimentarea statutului de lider al pieţelor financiare. Directorul general al CBI, John Cridland, nu exclude nevoia unor reforme şi a modernizării pieţei comune dar sugerează că Marea Britanie nu poate rămâne la marginea celui mai mare bloc comercial al lumii, ale cărui reguli ar fi obligată să le respecte fără a contribui la stabilirea acestora - trimitere directă la presupusul referendum privind apartenenţa Regatului la UE, despre care se vorbeşte că ar putea avea loc undeva "după 2015", conform premierului Cameron.