1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Politicul în contra autorităţii instituţionale

Pentru ca o instituţie să aibă autoritate, ea trebuie eliberată de sub tutela politică. În România instituţiile statului funcţionează în continuare prost.

default

Iar amprenta principală asupra acestei realităţi şi-a pus-o de la început factorul politic, prin aservirea instituţiilor cu ajutorul oamenilor pe care i-a pus în fruntea acestora. Aplicată pe o anumită genă a oportunismului şi servilismului, reţeta subordonării instituţionale a avut succes deplin.

Cine a acceptat că o funcţie trebuie privită ca o rotiţă într-un sistem clientelar, cu pupitrul de comandă la vîrful puterii politice, a făcut ceea ce se cheamă „carieră”. Dimpotrivă, cine a încercat să se împotrivească sistemului, a fost imediat înlăturat.

Situaţia nu s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Instituţiile publice sînt la fel de golite de conţinut, adică de autoritate, ca şi înainte. Iar proba cea mai evidentă, după părerea mea, este mediatizarea excesivă a demnitarilor din fruntea acestor instituţii.

Altfel spus, nevoia miniştrilor, bunăoară, de a apărea la televizor pentru a arăta ce măsuri au luat într-un anumit domeniu, cine le va aplica, în ce termen, şi aşa mai departe.

Este un lucru demonstrat de atîtea ori că angajamentele demnitarilor suferă de o lipsă majoră, şi anume de lipsa de certitudine. Iar ei, demnitarii, ştiu acest lucru, pentru că ştiu foarte bine cum funcţionează sistemul.

Pentru a-şi putea dovedi autoritatea, o instituţie publică trebuie să aibă legi şi să le aplice corect. Nimeni altcineva decît angajaţii instituţiei sînt cei care îi conferă acesteia credibilitate, eficienţă şi respect. Însă ingerinţa politicului face ca lucrurile să se întîmple tocmai pe dos.

Nu puţine voci de la Bucureşti afirmă că statul are în continuare prea multă putere. Eu cred, dimpotrivă, că de la un an la altul statul a fost golit de putere, prin golirea de autoritate a instituţiilor sale. A fi azi, în România, funcţionar public nu e nici un titlu de merit. Opinia publică nu îi acordă respect funcţionarului, pentru că el vine dintr-o instituţie golită şi ea de autoritate.

Prin felul de a fi al preşedintelui Traian Băsescu, dar mai ales prin discursul său public, acesta a încercat să inducă românilor ideea de autoritate. În parte, a şi reuşit. Însă păcatul preşedintelui este acela că şi-a jucat prea mult propria carte, politic vorbind, în dauna unor instituţii ale statului asupra cărora ar fi trebuit să se aplece cu mai multă atenţie. De aceea, în percepţia publică, adevărata autoritate se află la Cotroceni.