Politica şi puterea ocultă

Abia acum românilor "le-a ajuns cuţitul la os" şi, aşa cum am mai spus-o, această situaţie dramatică pentru cea mai mare parte a populaţiei ne oferă şansa de a regîndi din temelii atît condiţia noastră cît şi pe aceea a oamenilor politici, fie de la putere, fie din opoziţie.

Reforma, atît cea individuală cît şi a clasei politice, cred că este cuvîntul cu cea mai mare greutate al momentului. Regîndirea a două decenii de subzistenţă, de acceptare, de indiferenţă faţă de spaţiul public, de complicitate vinovată cu politicieni fără scrupule ar trebui să ne preocupe în aceste momente cel puţin la fel de mult ca şi scăderea salariilor bugetarilor şi, în general, a nivelului de trai.

Partidele noastre sînt, pe de o parte, imature şi eterogene, ele nu au o filozofie politică unitară pentru a identifica şi aplica măsurile cele mai eficiente în situaţia crizei actuale. Pe de altă parte, ele sînt constrînse în acţiunile lor de clientela politică pe care trebuie să o hrănească, pentru a-şi deconta astfel datoriile din campaniile electorale trecute şi pentru a-şi asigura susţinerea în campaniile viitoare.

Timp de douăzeci de ani partidele aflate la guvernare au amînat aplicarea unor reforme fundamentale în domenii precum educaţia, sistemul de sănătate, fiscalitatea, administraţia publică sau sistemul judiciar. Toate aceste reforme ar fi presupus, de bună seamă, şi sacrificarea în bună parte a clientelei politice. Acesta a fost, după părerea mea, principalul obstacol în iniţierea şi aplicarea acestor reforme.

Ne aflăm azi în situaţia în care guvernul condus de Emil Boc pare hotărît să aplice astfel de reforme. Dar, pe lîngă rezistenţa partidelor din opoziţie, atît guvernul cît şi partidele care îl susţin se confruntă cu aceeaşi problemă: clientela politică cere să i se achite nota de plată pentru campaniile electorale trecute şi să i se asigure un cec în alb pentru cele viitoare. Aşa s-ar putea explica amînarea unor reforme asumate dar încă neduse la bun sfîrşit.

Speranţele celei mai mari părţi a populaţiei, aşa cum arată sondajele de opinie, în dărîmarea actualului guvern şi venirea la putere a PSD şi PNL sînt după părerea mea sinucigaşe. Nu doar pentru că cele două partide nu au soluţii realiste pentru ieşirea din criză, ci mai ales pentru că ele au de hrănit o clientelă politică uriaşă.

Cît priveşte reformarea celor două partide, nu văd cum Victor Ponta i-ar putea trece pe linie moartă pe Vanghelie sau Hrebenciuc. La fel cum nici Crin Antonescu nu ar putea să-i scoată din joc pe Tăriceanu ori Patriciu. Asta în condiţiile în care Ponta şi Antonescu ar vrea să facă puţină curăţenie în partidele lor, ceea ce eu nu cred.

Autor: George Arun
Redactor: Alina Kühnel