1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Politica UE privind migraţia se îndreaptă în direcţia greşită

Conferinţa pe probleme de migraţie organizată de Uniunea Europeană şi Uniunea Ţărilor Africane s-a încheiat la Tripoli.

default

Politicienii au analizat la discuţii strategii privind politicile de imigrare. Din dezbateri a reieşit că interesul statelor Uniunii Europene este doar de închidere şi protejare a graniţelor, şi nu de sprijinire a dezvoltării ţărilor care furnizează cei mai mulţi imigranţi.

A fost a doua conferinţă pe teme de migraţie, după summitul de la Rabat, din iulie. A fost, de fapt, încă o ocazie ratată de a pune bazele unei politici imigraţioniste unitare şi eficiente. La Tripoli, miniştrii şi secretarii de stat s-au întâlnit din nou să discute problematica migraţiei, pornind însă iarăşi de la efectele acesteia şi nu de la cauzele ei. Să discute despre înăsprirea măsurilor de securitate şi despre acţiunile de repatriere şi nu despre dezvoltarea şi înfiinţarea de locuri de muncă în ţările de baştină ale imigranţilor.

Crima organizată şi traficul de persoane în vizor

Pe ordinea de zi a politicienilor figurează măsuri suplimentare împotriva crimei organizate, de combatere a traficului de persoane. Spania şi Italia, în primul rând, insistă pentru astfel de acţiuni. Ele vor stabilirea de condiţii generale pentru o politică imigraţionistă care să corespundă intereselor ţărilor de origine, ale ţărilor de tranzit, dar şi ale ţărilor gazdă. Din păcate, aceste interese pot fi foarte diferite.

Europa să plătească pentru repatriere

Marocul şi Libia au devenit din ţări de tranzit ţări gazdă. Milioane de africani se stabilesc în Maroc, Algeria şi Libia, după ce Europa a intensificat controalele la graniţă şi a trecut la supraveghere prin satelit. Doar în Libia s-au stabilit peste un milion de refugiaţi africani, din cauză că drumul spre Europa este blocat. Spania nu a pierdut timpul, semnând săptămânile trecute mai multe acorduri bilaterale cu state vest-africane, pentru a-i împiedica pe cetăţenii acestora să emigreze.

Marocul este un fel de câine de pază al Europei şi nu ezită să repatrieze imigranţii ilegali care încearcă să ajungă, prin această ţară, pe teritoriul Uniunii Europene. Şi pentru aceste servicii se plăteşte. Potrivit ministrului marocan de interne, Europa trebuie să achite costul acestei munci neplăcute pe care Marocul o face pentru ea.

Critici la adresa politicii actuale privind imigrarea

Numeroase organizaţii umanitare, precum Amnesty International, solicită ca respectarea drepturilor omului în cazul imigranţilor să fie un subiect important pe agenda politicienilor. Rasismul faţă de africanii cu pielea neagră ia proporţii în Libia şi Maroc, dar organizaţiile neguvernamentale de profil nu au fost invitate să acţioneze în aceste ţări.

La conferinţa de la Tripoli, ca şi la cea anterioară de la Rabat, lipsesc vocile critice, care să atragă atenţia că se merge în direcţia greşită, prin adoptarea unui plan de protecţie a graniţelor europene, în locul unuia care să faciliteze dezvoltarea ţărilor sărace.

La Rabat, ministrul francez de externe a abordat problema respectării drepturilor refugiaţilor. Până la urmă au fost doar vorbe, atât timp cât Franţa însăşi face totul pentru a-i ţine la distanţă pe imigranţi. Nu se înţelege că tocmai sumele uriaşe pe care imigranţii din Europa le trimit familiilor lor aflate în ţările natale sărace contribuie enorm tocmai la dezvoltarea acestora. De exemplu, marocanii care lucrează în Europa trimit înapoi în ţară, în fiecare an, peste 3 miliarde de euro. Fără aceştia bani, şi mai mulţi marocani ar încerca să emigreze în Uniunea Europeană.

Germania prezentă încontextul preluării preşedinţiei UE

Conferinţa pe teme de migraţie din Libia este departe de a duce la o politică imigraţionistă unitară şi eficientă. Fiecare stat face presiuni pentru a-şi impune propriile interese. Faptul că ministrul german de interne, Wolfgang Schäuble, a fost prezent de această dată la Tripoli, el lipsind la Rabat, nu arată că problematica migraţiei a dobândit un statut mai important pe agenda politică germană, ci este doar urmarea faptului că Germania va prelua preşedinţia Uniunii Europene.

Guvernul Angelei Merkel ar avea acum ocazia să aducă o schimbare binevenită în politica imigraţionistă a Bruxellesului. În loc să securizeze mai tare frontierele, să se gândească mai degrabă la măsuri de dezvoltare a ţărilor sărace. În loc să sprijine regimuri africane corupte şi dictatoriale, să se gândească la modalităţi prin care banii europeni să ajungă direct la cei mai săraci oameni ai Africii. Un lucru este însă clar: închiderea graniţelor nu va face decât să crească presiunea asupra statelor din Uniunea Europeană.

  • Data 23.11.2006
  • Autoare/Autor Jan Tussing / Ovidiu Suciu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1I0
  • Data 23.11.2006
  • Autoare/Autor Jan Tussing / Ovidiu Suciu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1I0