Politica românească, în comă

Se spune că la toamnă ar putea fi instalat un guvern de mare coaliție, PSD-PNL, condus de Dacian Cioloș. Cel mai recent a spus-o liderul UDMR, Kelemen Hunor, care, surprinzător, părea consolat cu această variantă cu toate că formațiunea sa ar fi pusă, aparent, într-o poziție mai slabă. În orice caz, ideea aceasta nu a prins contur fără motive serioase. Partidele mari sunt lipsite de orice energie combativă, nu au idei, nu au programe și oameni proeminenți, ceea ce favorizează o asemenea variantă stimulată, după toate aparențele, și din exterior.

De fapt, instalarea unui ”guvern tehnocrat” ar trebui citită ca o abdicare a partidelor politice de la ambițiile lor legitime, una a cărei durată ar putea fi mai lungă decât se estima inițial, de vreme ce astăzi cu trei luni înainte de alegeri domnește în țară o liniște de început de mandat.

PSD este distrus de anchetele DNA, iar Liviu Dragnea adoptă o linie prudentă și conciliantă cu excepția unor rarisime tresăriri (pe tema salariilor sau impozitelor), iar PNL a fost moralmente anulat de o fuziune a contrariilor și de o afiliere europeană nereflectată. Primul este luat cu asalt de procurori, cel de-al doilea se distruge singur. Alegerile locale din București ne-au arătat un partid liberal în derută totală, incapabil să propună un candidat, deși aceasta este principala misiune a unui partid, iar acum, în pragul campaniei pentru legislative, foștii pedeliști se ceartă cu foștii peneliști fără să mai ascundă dezastrul fuziunii. PSD este amenințat cu decapitări succesive, dar și de apariția unei grupări noi (PRU) care ar putea să-i răpească o parte din electorat. PNL îl pune pe Cătălin Predoiu cap de listă la Senat, în ciuda dezastrului de la locale, ceea ce arată încă odată cât de influențabilă este conducerea partidului care nu poate gândi pe cont propriu.

De fapt situația PNL se vede cel mai bine în această împrejurare simbolică: atunci când purtătorul de cuvânt ajunge președinte înseamnă că președintele a plecat în vacanță sau se găsește în altă parte. Lipsa de autoritate se străvede și în certurile care au izbucnit în momentul în care se fac listele pentru alegeri. Acum militanții PDL luptă la baionetă contra celor de la PNL, profesând, secret, ideea că ei sunt adevărații susținători ai ”statului de drept” care au luptat cu USL, iar foștii peneliști, odată ce au intrat în PPE, trebuie să tacă și să înghită. Sigur, prezența, fie și discretă a președintelui Klaus Iohannis mai poate echilibra situația, dar sfâșierea continuă.

PSD pare mult mai unit, în ciuda unor tendințe centrifuge, dar continuă să fie dezorientat și timorat din cauza anchetelor judiciare și a ambianței externe lipsite de simpatie. Este interesant, prin sugestiile sale, îndemnul pe care Liviu Dragnea îl adresa recent partidului: ”Vă rog frumos să vă păstraţi echilibrul, (...) vedeţi că se trage în noi din toate părţile şi din interior şi din exterior. Vreau să rămânem uniţi, aşa cum am făcut-o de fiecare dată. Noi am mai trecut prin astfel de situaţii. Rămânem uniţi şi vă asigur că vom trece peste asta şi vom trece cu bine, chiar foarte bine”. Ceea ce li se cere militanților PSD este nu doar să fie solidari, dar și să adopte o postură low profile, să nu atragă atenția până când trece furtuna. Altfel spus, PSD, deși majoritar, adoptă tactica unei minorități amenințate.

Acestea sunt condițiile generale, care ar putea favoriza instalarea unui guvern de coaliție după alegeri. În plus este vădit că premierul Dacian Cioloș se află într-o campanie electorală mascată. Tocmai pentru că nu candidează, tocmai pentru că se ține ostentativ departe de partide, Cioloș este candidatul cel mai probabil pentru șefia guvernului la toamnă. Recent și-a făcut apariția împreună cu toată echipa în salonul unui avion comercial, la clasa a II-a, refuzând invitația de a se instala la clasa I. Din păcate pentru el, ideea cu Brâncuși nu merge prea bine, dar nu este grav, mai ales dacă ministerul Culturii va avea gentilețea să preia eșecul asupra sa.

Dar să observăm mai ales faptul că premierul Dacian Cioloș a manifestat o mare grijă de a pune în evidență câteva preocupări sensibile, cum ar fi protejarea proprietății asupra terenurilor agricole, stoparea tăierii ilegale a pădurilor, a lăsat să strecoare ceva și despre Roșia Montana, adică toate acele subiecte care au scos oamenii în stradă sau care au un potențial de revoltă. Noul ministru de interne, Dragoș Tudorache, a avut grijă la rândul său să sublinieze în ziua depunerii jurământului că una din prioritățile sale este lupta împotriva hoților de lemn.

Nu putem spune, deocamdată, dacă măsurile anunțate în aceste domenii sunt cu adevărat reale și eficiente sau dacă sunt simple declarații de principii, dar este cert că acestea, împreună cu ideea ”proiectului de țară” asumată solidar cu președintele Iohannis, alcătuiesc un minim pachet ”electoral”, menit să contracareze inflamarea unor subiecte cu potențial eurocritic.

Prin urmare este important pentru echipa conducătoare, ca la toamnă, alegătorii să nu voteze contra guvernului Cioloș, ceea ce s-ar putea traduce prin: absenteism masiv, vot pentru PSD sau pentru alte partide cu profil antiguvernamental și, nu în ultimul rând, vot anti-PNL. Căci, dincolo de suprafețele politice, în structurile de profunzime, PNL este identificat cu Cioloș și Comisia de la Bruxelles. De aceea campania electorală a Guvernului, discretă și neoficială, nu este deloc absurdă, căci ea pregătește nu doar un scor onorabil pentru PNL, dar și re-instalarea lui Cioloș în fruntea unui guvern de coaliție. Este simptomatic că presa pro-guvernamentală a intrat în panică, recent, când anumite proiecte legate de modificarea Codului fiscal în favoarea investitorilor străini au apărut în presă. Ele păreau să compromită luni întregi de eforturi pentru a menține o impresie favorabilă.

Contrar așteptărilor, după aproape un an de guvernare tehnocratică, politica românească nu s-a revitalizat, ci, dimpotrivă, a intrat într-o comă și mai adâncă. Alegerile de la toamnă vor exprima, cu puțin excepții, doar o formă de inerție.