1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Politica românească pare deconectată de la preocupările lumii

Liderii politici de la Bucureşti camuflează adesea adevăratele probleme îngropându-le într-o vorbărie fără sens.

Întrunirea Consiliului European a fost privită de la Bucureşti exclusiv din perspectiva rivalităţii dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu. Fiecare dintre cei doi lideri au căutat să-şi minimalizeze rivalul şi să argumenteze dreptul la prioritate.


Dar la fel ca în celelalte dăţi, politica românească cu micile ei priorităţi pare complet deconectată de la realitatea lumii. Nimic din ce se discută public la Bucureşti nu are vreo legătură cu adevăratele preocupări de la Bruxelles şi, invers, ce se discută la Bruxelles pare să nu atingă lumea de la Bucureşti.


Aşa cum era de prevăzut după reacţiile publice de la Berlin şi Paris privitoare la spionajul NSA, debutul Consiliului European a fost marcat de această problemă, care a prilejuit o declaraţie asumată formal de toţi cei 28 de şefi de stat şi de guvern prezenţi la reuniune. La finele concluziilor primei zile a Consiliului a fost inserat un text în care se arată că deşi ”culegerea de informaţii este un element vital al luptei împotriva terorismului”, totuşi ”lipsa încrederii ar putea prejudicia cooperarea necesară în acest domeniu”. În ciuda iritării vădite a Berlinului şi Parisului care au temeiuri să creadă că au fost spionate de NSA, textul declaraţiei rămâne extrem de prevenitor cu partenerii americani. Se poate de asemenea remarca că Angela Merkel şi François Holande nu au fost susţinuţi de ceilalţi lideri politici care au luat distanţă faţă de intenţiile franco-germane. În penultimul paragraf se arată că ”Şefii de stat şi de guvern au luat notă de intenţia Franţei şi Germaniei de a angaja discuţii bilaterale cu Statele Unite în scopul de a încheia până la sfârşitul acestui an un acord asupra relaţiilor lor reciproce în acest domeniu (al informaţiilor). Ei au luat notă de asemenea că orice altă ţară europeană este binevenită dacă doreşte să se alăture acestei iniţiative”.


Cât priveşte România este limpede că preşedintele Traian Băsescu a rămas într-o poziţie rezervată ca majoritatea liderilor europeni care au ezitat sau au refuzat din start să ceară explicaţii Washingtonului. Nici Italia (aflată pe lista ţărilor spionate), nici alte ţări europene şi cu atât mai puţin Marea Britanie (care potrivit dezvăluirilor lui Snowden ar avea chiar o contribuţie la această vastă operaţiune) nu au dorit să se alăture iniţiativei franco-germane.


Biroul de presă al Palatului Cotroceni a făcut cunoscut că în seara zilei de 24 octombrie preşedintele Traian Băsescu a avut o discuţie telefonică cu vicepreşedintele american Joe Biden la iniţiativa acestuia, dar subiectul spionajului NSA, dezăbătut cu destulă insitenţă în aceeaşi zi la Bruxelles, nu figurează pe lista subiectelor abordate. Comunicatul pare însă a avea şi scopul de a sublinia odată în plus că relaţia româno-americană se găseşte dincolo de aceste suspiciuni.


Pentru politica românească şi pentru ambianţa publică care a premers deschiderea summitului european este relevant dacă premierul Ponta ar fi avut o poziţie identică cu cea a preşedintelui Traian Băsescu. Or, întregul context politic ne sugerează că, în ciuda disputelor personale care depăşesc de cele mai multe ori limitele civilităţii, cei doi lideri de la Bucureşti au o poziţie identică. Primul ministru Victor Ponta s-a întors recent de la Washington unde a căutat să câştige încrederea liderilor americani şi ultimul lucru pe care l-ar face premierul ar fi să le reproşeze acestora că abuzează de posibilităţile tehnice de care dispun. Iar preşedintele Traian Băsescu le datorează probabil şi americanilor faptul că a revenit anul trecut în fotoliul prezidenţial. În plus, aşa cum am mai arătat, politica românească evoluează din păcate în întregul ei la etaje joase şi nu poate emite judecăţi morale asupra politicii globale.


Şi totuşi ceva s-ar putea realiza la Bucureşti. Politica românească nu ar mai părea atât de frivolă şi deconectată dacă liderii politici ar conteni vorbăria insignifiantă despre lucruri fără sens (ca de pildă cine se pricepe mai bine la IT) şi dacă ar limita declaraţiile publice la chestiuni serioase.