1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Politica riscantă a Rusiei în Siria

De peste un an, Rusia luptă în Siria alături de preşedintele Bashar al-Assad. O decizie riscantă. Nu este clar nici cine şi ce va câştiga.

Ce scopuri urmăreşte Rusia în Siria? După ce Vladimir Putin a ales să-l sprijine deschis pe preşedintele sirian Bashar al-Assad odată cu începerea războiului, acum cinci ani, la această întrebare s-a răspuns în fel şi chip. Speculaţiile privind strategia pe care o urmăreşte Moscova în regiune s-au înmulţit în special după intervenţia aviaţiei ruse. Totuşi, niciunul dintre răspunsurile rostogolite în spaţiul public nu poate explica în totalitate de ce Rusia investeşte enorme resurse financiare, militare şi diplomatice pentru a-l proteja pe liderul sirian. 

Supoziţii sunt cu duiumul. Bunăoară, se spune că Putin vrea să consolideze singura cale de acces a Rusiei către Mediterana, în portul Tartus. Preşedintele rus ar vrea, de asemenea, să demonstreze că poate contracara orice revolte şi tensiuni din societatea civilă, indiferent unde apar acestea. Mâna de ajutor acordată lui Assad transmite un mesaj limpede şi curentelor de opoziţie din Rusia. Pe scurt, Putin nu vrea să fie pusă sub semnul întrebării ordinea constituţională dintr-o ţară parteneră, recte Siria, sau preşedintele ales al ţării, Bashar al-Assad. 

Putin nu vrea doar să îşi demonstreze loialitatea în cadrul unei alianţe. El vrea de asemenea să consolideze stabilitatea politică în Orientul Apropiat, pentru a nu se trezi cu jihadiştii din Siria în propria ţară sau în statele vecine. Şi, mai presus de orice, liderul de la Kremlin vrea să recâştige reputaţia Rusiei de mare putere mondială. 
De-a lungul anilor, interpretarea care a prins cel mai bine contur a fost următoarea: Putin vrea să demonstreze egalitatea cu singura super-putere existentă din 1991 încoace, respectiv Statele Unite ale Americii. Analistul politic și eseistul Salama Kila scrie, în cotidianul Al-Al Araby, că interesele ruseşti nu au nicio legătura cu Siria reală. "Rusia dorește Siria ca simbol, ca țară care, de fapt, nu există în realitate". Obiectivele politice invocate de Rusia au devenit de mult timp caduce, în special pretenţia menţinerii Siriei ca stat. "Există încă în Siria un stat puternic și stabil, care să aibă perspectivă de viitor?" Categoric nu, spune Kila.

Bombe împotriva civililor

Cu un an în urmă, Rusia a început raidurile aeriene asupra Siriei, vizându-i pe toţi cei consideraţi terorişti de guvernele din Damasc şi Moscova. În accepţiunea lui Assad, în această categorie intră toată opoziţia. Judecând după intensitatea raidurilor aeriene, Moscova achiesează în mod evident la această definiție. Conform Observatorului sirian pentru drepturile omului, bombele rusești au ucis aproximativ 9500 de oameni, dintre care 3800 de civili şi 900 de copii. Observatorul sirian are strânse legături cu opoziția seculară. Declarațiile acestuia, care au la bază o amplă rețea de informații din Siria, sunt considerate în mare măsură de încredere.
Intrarea evidentă a Rusiei în război a fost aprig criticată în Occident, inclusiv în Germania. Parlamentarul ecologist Omid Nouripour a descris acţiunile Rusiei în Siria drept "crime de război". "Cine aruncă obuze capabile să distrugă buncăre peste locuinţe comite crime de război", a spus politicianul. 

Indecizie americană

După eşuarea recentei încetări a focului, Rusia a reluat atacurile împotriva rebelilor. Într-un interviu acordat BBC, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a adus mai multe argumente în sprijinul acestei decizii. Moscova, a spus el, a fost forțată de împrejurări. Americanii nu şi-ar fi respectat promisiunea de a face distincţie între rebelii moderaţi şi rebelii extremişti. Cei din urmă, a mai spus Lavrov, au abuzat acordul de încetare a focului. Au existat mai multe armistiții. "Și, în timpul acesteor pauze, frontul Al-Nusra (radical-islamic, n. red.) a procurat luptători, muniție și mai multe arme din străinătate".

În plus, Washingtonul a fost ezitant şi a pierdut controlul evenimentelor, mai crede Lavrov. Politic vorbind, argumentul este de înțeles, a mai spus el. "America nu are nicio alternativă la abordarea secretarului de stat, John Kerry, de a coopera cu rușii. Nu are niciun plan B credibil".

Încotro va merge politica rusească în Siria nu se ştie. Însă costurile aferente războiului sunt enorme, iar prețul va fi plătit de populația rusă, susține expertul în securitate şi chestiuni privind Orientul Mijlociu, Philip Gordon, membru al Consiliului pentru Relații Externe din Washington. La rândul său, Assad, după un război îndelungat și moartea a peste 100.000 de soldați din armata sa, nu va mai avea puterea necesară să controleze întregul teritoriu sirian, chiar dacă va recuceri oraşul Alep. 
"După toate violențele care au avut loc, Siria rămâne o țară predominant sunnită, iar mulți sunniți vor continua să lupte împotriva regimului (alavit, n. red.), sprijiniţi și înarmați de saudiți, turci și de regimul din Qatar. Acest lucru ar putea fi periculos pentru Rusia", avertizeaza Gordon: "Masacrul comis la nivel naţional de Putin împotriva civililor din Siria i-ar putea face pe musulmani să comită atacuri teroriste împotriva Rusiei". 

Autor: Kersten Knipp / vd