Politica ratingului

Agenţiile de rating fac politică fie că vor, fie că nu vor. Deunăzi, de pildă, cu puţin timp înainte de anunţul care a descreţit frunţile, preşedintele Traian Băsescu a criticat agenţia Standard & Poor's, care de mulţi ani continuă să menţină România în categoria ţărilor cu risc mare pentru investitori: ”Dar există acest Standard & Poor's, care şi astăzi, după ce România are deficit sub 3% şi creştere economică de 3,5% pe anul trecut, îşi permite să menţină România la calificativul junk, nerecomandat pentru investiţii” (Traian Băsescu)

Exprimarea ”îşi permite să” este un fel de a spune că agenţia are o conduită discreţionară, lispită de obiectivitate. Preşedintele Traian Băsescu nu este nici pe departe singurul politician care să fi criticat agenţiile de rating. De fapt, ele au devenit o ţintă frecventă în toată lumea de la izbucnirea crizei, căci s-a remarcat că în ciuda prestigiului şi credibilităţii care li se acordă, acestea greşiseră grav, menţinând ratingul AAA unor societăţi care urmau în scurt timp să se prăbuşească.

În Europa criticile împotriva celor 3 mari agenţii care guvernează practic piaţa investiţiilor au fost foarte frecvente în ultimii ani, mai cu seamă în ţările afectate de note mici şi de creşterea dobânzilor pentru creditele contractate. În acest context, a fost avansată ideea creării unei agenţii de rating europene. Preşedintele Traian Băsescu, cel puţin în declaraţiile sale publice nu a mers niciodată atât de departe. Este posibil ca izbucnirea sa recentă să fie doar una cu scop pur electoral, una menită să preia în contul său o parte din beneficiile de imagine care se răsfrâng acum asupra premierului Victor Ponta. Căci îmunătăţirea ratingului de ţară la BBB- de la BB+ a avut ca explicaţie menţinerea deficitului în limite strânse 4 ani la rând începând din 2010, reducerea inflaţiei şi reluarea convingătoare în ultimii doi ani a creşterii economice. Chiar şi în primul trimestru din acest an România a cunoscut o creştere de 3,8%, ceea ce a permis ministrului de finanţe, Ioana Petrescu, să reia discuţia despre reducerea fiscalităţii, începând cu a doua jumătate a acestui an.

Totuşi declaraţiile despre comportamentul agenţiilor de rating rămâne simptomatic pentru psihologia crizei. În spaţiul UE s-a făcut observaţia – mai ales cu referire la Grecia – că notele proaste date de agenţiile de rating nu ar face decât să agraveze (nedrept) situaţia unei ţări atinse de recesiune, grăbindu-i prăbuşirea. În cazul Ucrainei, de pildă, în ciuda simpatiei politice cu care această ţară a fost înconjurată de Occident, agenţiile specializate i-au scăzut de asemenea ratingul. În luna februarie a acestui an, Standard & Poor's atribuia Ucrainei nota CCC, ceea ce înseamnă pragul falimentului.

E adevărat că efectele unei notări negative pot amplifica dificultăţile unei ţări, dar ar fi cu siguranţă mai rău dacă agenţiile ar fi influenţate din punct de vedere politic. Este nedrept ca săracii datornici să ia bani cu dobândă mai mare decât bogaţii, dar dacă notele agenţiilor specializate ar fi manipulate politic ”cu bune intenţii”, abia atunci s-ar ajunge la un veritabil dezastru.

Aşadar la fel ca în cazul presei independente (ipotetic vorbind) e mai bună critica decât lauda interesată.