Politica, protestele şi capitalul

Ziarul de stânga din München trimite la manifestaţiile de la finele săptămânii care au avut loc în sute de oraşe din întreaga lume, întru condamnarea „nedreptăţilor sistemului economic”.

Acelaşi subiect îi preocupă şi pe editorialiştii de dreapta. Frankfurter Allgemeine Zeitung semnalează „sutele de mii de protestatari de pretutindeni care au ieşit în stradă, în aproximativ 950 de oraşe (de pe mapamond) spre a demonstra" în contra elitei financiare. Despre prezumtiva „globalizare a furiei civice” aflăm amănunte din editorialul cotidianului din Frankfurt.

Ziarul trimite la numitorul comun al mişcării care a cuprins mai întâi Madridul, devenind apoi, peste ocean, "Occupy Wall Street": este adversitatea faţă de „pieţele financiare. Protestatarii sunt adesea "tineri care se tem că actuala criză a datoriilor va sfârşi prin a le răpi viitorul”.

Potrivit ziarului, „o privire atentă dezvăluie o imagine multicoloră, iar numărul protestatarilor n-a fost chiar atât de mare” pe cât speraseră „organizatorii…care au fost obişnuiţii suspecţi: reţeaua anti-globalizare Attac şi adversarii mondializării de toate nuanţele”.

Cotidianul scoate în evidenţă o diferenţă esenţială între lumea veche şi cea nouă: "În America nu s-a pus problema desfiinţării capitalismului, ci doar a înlăturării exceselor comise în special de băncile de investiţii".

În fine, ziarul constată că protestele nu vor lăsa rece clasa politică din statele grupului G-20 ai căror lideri se pregătesc să se întâlnească la Cannes. Protestele exercită „presiuni suplimentare asupra lor să procedeze la o nouă îngrădire a libertăţii băncilor şi la o mai severă disciplinare a pieţelor."

Admiţând că băncile sunt impopulare, ziarul îşi exprimă speranţa "ca oamenii politici să nu măture sub covor partea lor proprie de vină pentru actuala criză. N-ar fi explodat bomba datoriilor", mai scrie ziarul textual, „dacă politicienii nu făceau alegătorilor promisiuni imposibil de finanţat”.

Ziarele, şi nu doar cele de stânga, manifestă în genere multă simpatie pentru protestatarii anticapitalişti. Nu, "nu e o revoluţie", opinează Nordwest-Zeitung, potrivit căruia, protestele ar fi, în schimb, "un strigăt masiv", care n-ar mai putea fi "ignorat".

Dar chiar şi un ziar de stânga, precum Frankfurter Rundschau, se fereşte să echivaleze potenţialul actualelor demonstraţii cu cel al mişcării de protest din 1968.

Manifestaţiile actuale, scrie ziarul, „nu-şi propun să schimbe, să revoluţioneze sistemul. Protestatarii au încredere în capacitatea democraţiilor occidentale de a pune capăt supremaţiei capitalului, revendică doar instituirea de taxe pentru bogaţi şi tranzacţii financiare şi vor să se zăgăzuiască specula”.

Acelaşi cotidian cere clasei politice să demonstreze că e în stare să cheme bursele la ordine şi să-şi afirme capacitatea de a controla lumea capitalului.

La popul opus, Leipziger Zeitung relevă, cu mult bun simţ, că "nici bursele, nici băncile şi nici capitalismul nu sunt de vină" pentru răul care ne-a cotropit, ci "datoriile cu care ne-am finanţat ani la rând prosperitatea"... La rândul lor, programele de austeritate nu fac decât să-i înfurie şi mai mult pe cetăţeni, şi ca atare să pună paie pe focul protestelor.

De aceiaşi părere sunt şi alţi observatori lucizi. Iar Stuttgarter Nachrichten le recomandă politicienilor să evite să cadă pradă ispitei de a sări în barca protestelor gen Occupy Wall Street, după ce tot ei au eşuat în echilibrarea bugetelor unui atât de mare număr de ţări.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder