Politica externă trebuie regândită

Germania şi-a asumat cu mare elan un nou rol în politica externă. Chiar şi partenerii apropiaţi sunt surprinşi. Când preşedintele federal Joachim Gauck a cerut Germaniei, într-un discurs rostit la Conferinţa de Securitate de la München, să preia mai multă responsabilitate în politica globală, mulţi observatori internaţionali au fost de acord cu el. Ei se întrebau însă dacă acest îndemn către o nouă politică externă era lansat cu acordul guvernului de la Berlin.

Acum, după câteva luni, se poate afirma că executivul şi-a asumat acest îndemn. Gauck recomandase ţării sale să se implice "mai devreme, mai hotărât şi mai substanţial" în problemele globale. Iar ministrul de Externe, Frank Walter Steinmeier, s-a grăbit să facă întocmai. El poate fi întâlnit peste tot, fie că e vorba de Euromaidan, de Odessa, Tallin sau Chişinău.

Această nouă diplomaţie îi surprinde pe mulţi dintre germani. Potrivit unui studiu efectuat de Fundaţia Koerber, 60 la sută din cetăţenii germani nu vor ca ţara lor să-şi asume responsabilităţi sporite în politica externă. Majoritatea este pentru eforturi diplomatice, dar împotriva unei implicări masive. Mai pe scurt, germanii îşi doresc o politică externă bazată pe valori, pe drepturile omului, ajutor umanitar, protecţia mediului etc.

Diplomaţia eficientă nu poate însă ocoli riscurile şi nici centrul acţiunilor. Iar factorii de decizie implicaţi într-o astfel de diplomaţie trebuie să renunţe la pretenţiile de superioritate morală şi imparţialitate. Oricât ar fi fost de corectă poziţia fostului cancelar german Gerhard Schroeder faţă de războiul din Irak sau cea a fostului ministru de Externe german, Guido Westerwelle, faţă de războiul din Libia, Germania nu şi-a întărit influenţa în lume pe parcursul ultimului deceniu. Asta deoarece diplomaţia nu este o poziţie anume, ci un proces în continuă desfăşurare, călăuzit mai degrabă de interese decât de norme şi valori.

Ministrul de Externe, Frank Walter Steinmeier, depune în prezent mari eforturi pentru a detensiona criza din Ucraina. Iar lumea ia act de strădaniile sale. Şeful Departamentului de Stat de la Washington, John Kerry, a elogiat rolul de conducere pe care Germania şi l-a asumat. El a afirmat: "Germania pare să fi devenit pentru Putin cea mai importantă ţară din Europa".

Chiar şi în era computerului, diplomaţia rămâne o artă dominată puternic de personalităţile care o practică. Iar Steinmeier a dovedit deja tuturor abilitatea sa în domeniu, fără ca aceasta să fie o garanţie de succes. Dar şi asta face parte din proces. Morile diplomaţiei macină încet şi neuniform, iar rezultatele nu sunt mereu vizibile pentru cei din afară.

Tocmai de aceea, şefa executivului de la Berlin, Angela Merkel, a respins săptămâna trecută criticile aduse diplomaţiei itinerante practicate de Steinmeier. Ea a subliniat că lucrează mână în mână cu Steinmeier şi a avut, de altfel, recent prilejul să-şi dovedească propria abilitate în domeniu: împreună cu preşedintele Franţei, Francois Hollande, Merkel a avertizat că Moscova va fi considerată vinovată, dacă alegerile prezidenţiale din Ucraina vor eşua.

Dacă regiuni ale Ucrainei nu vor putea sau nu vor dori să ia parte la alegerile prezidenţiale din 25 mai, se va putea vorbi şi despre un eşec al diplomaţiei germane. Dar nu despre o înfrângere. Va fi doar un semnal că trebuie recurs la alte instrumente. Fostul preşedinte american Teddy Roosevelt a descris pe vremuri strategia de politică externă în următorii termeni: "Vorbeşte blând, dar nu uita să porţi la tine o măciucă". Ori, măciuca Germaniei este puterea sa economică.

Pe 20 mai s-a desfăşurat la Ministerul de Externe de la Berlin o rundă de dezbateri consacrată aşteptărilor pe care lumea le are de la Germania. Concluzia este că se aşteaptă curaj şi implicare, nu numai de la şeful diplomaţiei, ci în egală măsură de la economie şi cetăţeni. Germania nu are voie să stea la marginea arenei. Locul ei este în miezul evenimentelor.