1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Politica de austeritate a UE - aclamată sau criticată?

Guvernul federal consideră că propria politică bugetară este exemplară în Uniunea Europeană. Şi totuşi, tot mai des, Berlinul este nevoit să se apere în faţa atacurilor din exterior.

Proteste împotriva politicii de austeritate au avut loc chiar şi la Bruxelles

Proteste împotriva politicii de austeritate au avut loc chiar şi la Bruxelles

Creşterea oricum slabă a economiei europene este în pericol. Teama unei noi recesiuni este tot mai vizibilă, în ciuda speranţelor unora, privind ieşirea definitivă din criză. Tema revine pe agenda politicienilor. Pe de o parte se află state precum Franţa sau Italia, care vor să economisească mai puţin şi să sprijine investiţiile publice. De cealaltă parte se află Germania, dar şi Marea Britanie, Olanda sau Finlanda, care susţin că drumul spre ieşirea din criză este presărat cu bugete echilibrate şi performanţe economice pe măsură.

Extremismul politic ca mijloc de presiune

În situaţia dată, Europa ar trebui să "investească în creşterea economică", susţine premierul italian social-democrat Matteo Renzi, care mai crede că nu e oportun "să se concentreze doar pe măsuri dure şi austeritate". Actuala politică de austeritate nu a rezolvat problemele profunde, mai adaugă Renzi.

Un alt socialist, preşedintele Franţei, François Hollande, precizează că "Nesiguranţa domneşte peste tot. Economia din SUA stagnează, Europa nu a găsit nici pe departe calea de a reveni la creşterea economică, iar eu lupt tocmai pentru creşterea economică." Şeful resortului economic de la Paris, Emmanuel Macron, avertizează în FAZ asupra unei recesiuni comparabile cu cea din anii '30: "Ar trebui să învăţăm din aceste greşeli. Urmările politice de atunci au fost dezastruoase"- cu trimitere directă la preluarea puterii de către guvernaul naţional-socialist în Germania. Astăzi Macron priveşte îngrijorat spre Franţa, unde extremiştii Frontului Naţional, sub conducerea lui Marine Le Pen, promovează cu formule simple izolarea şi şovinismul.

Franţa este blocată

De fapt, respectând regulile Pactului de Stabilitate, Franţa ar fi trebuit să economisească mai mult, pentru a nu depăşi graniţa deficitului bugetar stabilită la trei procente. Şi pentru că limita a fost demult depăşită, Comisia Europeană ar putea apela teoretic la sancţiuni. Practic însă, încă din 2013, Franţa a beneficiat de clemenţa comisarilor, care au acordat Parisului doi ani pentru a-şi pune ordine în finanţe. Acum guvernul francez mai cere o prelungire pentru alţi doi ani. Guntram Wolff, director al institutului de studii politice belgian Bruegel, se declară în favoarea relaxării politicii financiare europene, întrucât "trăim vremuri deosebite". Noile datorii publice pot fi suportate în contextul dobânzilor extrem de mici. Dar varianta ar trebui aleasă doar de state care au disponibilităţi în acest sens, precum Germania. Franţa, în schimb, şi-a pierdut mult din "capitalul de încredere", pentru că în vremuri criză "performanţele sunt reduse". În cazul în care Comisia va accepta un nou compromis, expertul este de părere că "ar fi necesară o flexibilitate a reglementărilor acompaniată de un control dur al programelor."

Schäuble ar trebui să uite deficitul nul

Şi totuşi, chiar dacă doar statele stabile din punct de vedere economic şi financiar ar majora cheltuielile, dăinuie întrebarea: "cheltuieli în ce direcţie?". Dacă banii s-ar îndrepta spre consum, am asista practic la un foc de paie, fără efecte viabile. Ceea ce, de altfel, s-a întâmplat şi în Franţa în 2009/2010. Guntram Wolff diferenţiază: "Când repar un pod, este o investiţie bună, pentru că fluidizez circulaţia. Dar dacă majorez doar pensiile, atunci nu gândesc în perspectivă, ci fac mai degrabă un pas înapoi."

Ministrul federal al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, rămâne însă la ideea unor investiţii de durată. Dacă ar fi respectate planurile lui, Germania ar reuşi o premieră în ultimele decenii: să termine anul fără noi datorii publice. Cu aşa numitul "zero negru", guvernul federal îşi propune să lanseze un semnal privind menţinerea cursului de consolidare financiară, în ciuda crizei persistente. Guntram Wolff este însă sceptic. "Zero negru este, în actuala situaţie economică, nu doar lipsit de sens, dar şi greu de justificat economic. Este mai degrabă un ţel politic", unul pe care guvernul federal ar trebui să îl adapteze acum slabei conjuncturi economice.