1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Politica, în tot şi în toate

În România totul sau aproape totul pare să aibă o lectură corectă abia atunci cînd acea lectură este făcută cu trimitere directă la politica de culise.

default

Oamenii din umbră

Dacă regimul comunist a impus statul poliţienesc, după 1989 cred că putem vorbi despre un stat politicienesc, în sensul în care politicul s-a insinuat, prin jocuri de culise şi şantaj, în tot şi în toate.

Să luăm de pildă exemplul Justiţiei. Formal, Justiţia în ansamblul ei este independentă. Însă ce facem cu acei magistraţi ale căror dosare de colaborare cu fosta securitate nu au fost deconspirate nici pînă acum? Acei magistraţi, menţinuţi în sistem şi chiar avansaţi, pot ei să ne garanteze imparţialitatea în dosarele pe care le întocmesc ori în procesele pe care le judecă? Răspunsul e categoric negativ, iar politica de culise joacă un rol decisiv în ţinerea sub control a magistraţilor care au un trecut pătat.

Dosare grele

Adrian Nastase.jpg

Adrian Nastase, eternul ghimpe in coasta Justitiei

În 2004 au fost publicate în presă stenogramele unor şedinţe ale conducerii PSD, în care se putea citi limpede cum liderii partidului puneau la cale scoaterea pe piaţă a unor dosare ale adversarilor politici. Deşi le-au negat în prima fază, ulterior unii lideri ai PSD au recunoscut autenticitatea stenogramelor. Cum bine se ştie, cazul a fost clasat.

Dar fostul ministru al Justiţiei Rodica Stănoiu spunea, conform acelor stenograme, că sînt cîteva dosare „grele” ce incriminau pe unii adversari politici, numai că nu le putea „da drumul” pentru că în ele erau implicaţi şi oameni din conducerea PSD. În felul acesta, dosarele „grele” au rămas sub cheie, pentru că incriminau complicităţi penale transpartinice.

Cu cîţiva ani în urmă, Ministerul de Interne a făcut o anchetă asupra modului în care mai mulţi generali şi ofiţeri superiori şi-au dobîndit averile, unele de ordinul a milioane de euro. Ancheta a fost finalizată, dar culpa penală nu a fost nici pînă azi adusă în faţa instanţelor de judecată. Unii dintre generalii incriminaţi s-au pensionat, şi astfel cercul complicităţii cu politicienii influenţi a rămas neştirbit.

Complicităţi strînse

Free Rainer Dein Fernseher lügt

Ultima soluţie: Aruncaţi televizorul

Dar exemplele cele mai relevante în care interesele de partid, de grup sau individuale ale politicienilor nu au nici o legătură cu politica se regăsesc în mediul de afaceri autohton. Aici complicităţile dintre politicieni şi oamenii de afaceri sînt atît de strînse, încît unii nu ar putea supravieţui fără ceilalţi. Se dau hotărîri de guvern pentru clientela politică, se numesc demnitari pentru a servi interesele unor afacerişti, se aruncă banii publici în proiecte fără noimă, doar pentru a umple buzunarele celor care le obţin fără licitaţie etc.

La cîteva din televiziunile comerciale putem vedea zilnic miniparlamentul de seară ori miniguvernul de seară. În formulă restrînsă, parlamentarii şi miniştrii spun „prezent” acestor televiziuni, răspunzînd întrebărilor severe, inchizitoriale ale realizatorilor. Cu zîmbetul pe buze, toţi aceşti politicieni se acoperă de penibil şi de ruşine, doar pentru a încerca să ne convingă că sînt preocupaţi de criza în care ne afundăm tot mai mult, ori de scandalurile politice curente.

Ar fi un preţ prea mare pe care îl plătesc politicienii noştri, dar ei ştiu că meseria de politician, în România, e mană cerească mai ales în vremuri de criză.

Autor: George Arun

Redactor: Robert Schwartz

Vă mai recomandăm