1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Politica împleticită a lui Erdogan în Orientul Apropiat

17 martie 2017

Guvernul de la Ankara promovează o politică de confruntare cu Europa. Ceea ce duce la o continuă izolare politică a țării. Nici printre vecini, Turcia nu prea mai are aliați.

https://p.dw.com/p/2ZMUY
Erdogan auf goldenem Thron
Imagine: picture-alliance/AP Photo/H. Dridi

Decizia a fost luată fără explicații. Organizația umanitară americană Mercy Corps nu mai poate activa în Turcia. Autoritățile de la Ankara i-au retras săptămâna trecută licența. Asta înseamnă că aproximativ 360.000 de refugiați sirieni din Turcia își pierd o parte substanțială a sprijinului de pană acum. La întrebarea lansată de Washington privind motivul unei astfel de măsuri, Ankara nu a oferit încă niciun răspuns.

Așadar nu ne rămâne decât să speculăm. Guvernul american crede că Ankara caută o cale de a exercita presiuni asupra SUA. Senatorul democrat Ben Cardin a criticat decizia, apreciind că "nu te poți folosi de oameni aflați în suferință pentru a exercita presiuni". Țelul oficialilor turci este, potrivit portalului Al-Monitor, de a determina SUA să renunțe la sprijinul față de kurzi. Aceștia sunt în ochii Ankarei niște teroriști.

Problema kurdă

Ankara s-a străduit, dar fără rezultat, să-i convingă pe americani să se alieze cu combatanții Armatei Libere Siriene și nu cu kurzii. SUA s-au distanțat însă de luptătorii sirieni deja de mai multă vreme. Din motiv că printre ei s-ar putea afla și islamiști sau chiar jihadiști. Washingtonul nu vrea nici cum să sprijine grupări radicale religioase. Și cu atât mai puțin să le livreze arme.

Nemulțumirea Ankarei nu se încheie aici. Neputincioasă a trebuit să vadă cum kurzii colaborează chiar cu armata siriană subordonată lui Assad. Kurzii și militarii sirieni au creat împreună un coridor între Alep și Eufrat, pentru a asigura aprovizionarea cu apă a orașului. Nici apropierea de Moscova din ultimele luni nu i-a folosit Ankarei în tentativa de a împiedica această colaborare. Moscova nu îi consideră pe kurzi o problemă.

Kurzii și regimul lui Assad au un dușman comun, considerat și de Moscova a fi principalul adversar în conflictul sirian: grupările jihadiste teroriste Statul Islamic și Fatah-al-Shams. În contextul tensiunilor cu unele state ale UE, înainte de toate cu Olanda și Germania, generate de acuzațiile lui Erdogan și comparația cu practicile naziste, nu se prea găsește nimeni care să intervină la Washington și Moscova în favoarea Turciei. Cu atât mai mult cu cât Germania, de pildă, a pregătit luptători kurzi și i-a aprovizionat cu arme în vederea combaterii teroriștilor Statului Islamic.

Probleme cu vecinii

Nu doar kurzii sunt o problemă pentru Ankara. Deviza "Zero probleme cu vecinii" lansată cu câțiva ani în urmă de Ankara aparține trecutului, atrage atenția think tank-ul Middle East Institute de la Washington. Între timp valabilă pare altă deviză: "Zero vecini cu care nu ai probleme".

Cât de apropiați sunt de fapt Putin și Erdogan?
Cât de apropiați sunt de fapt Putin și Erdogan?Imagine: picture-alliance/abaca/S. Karacan

Faptul că Turcia s-a apropiat de Rusia, cel mai mare protector al regimului Assad, i-a retras în parte simpatia în lumea sunită, e de părere Middle East Institute. Cu atât mai grav pentru Ankara, cu cât aceasta se consideră putere sunită importantă. Din acest motiv, consideră institutul american Stratfor, Turcia evită să lase impresia că se apropie prea mult de Rusia. Căci prin sprijinul său pentru Assad și Rusia are, în lumea sunită, un prost renume.

Instabilă e și relația cu Iranul. Turcia s-a reapropiat ce-i drept de Teheran după aplanarea conflictului cu lumea occidentală pe tema ambițiilor nucleare iraniene. Relațiile economice turco-iraniene au luat amploare, volumul comercial a crescut cu 30 la sută.

Acum însă se fac auzite și alte tonuri. La mijlocul acestei săptămâni, ambasadorul Turciei în Israel, Kemal Okem, a declarat că țara sa se teme de ambițiile atomice iraniene. Că deși există o graniță comună neschimbată de sute de ani, Iranul consideră Turcia drept concurent strategic. "De aceea ne vedem nevoiți să împiedicăm ambițiile Iranului", a spus Okem într-un interviu acordat Jerusalem Post.

Criticile sunt și un semnal la adresa lumii sunite. De aceasta Turcia este legată mai ales prin Qatar, cu care cooperează militar. O alianță utilă ambelor părți. În timp ce pentru micul emirat Ankara reprezintă o putere militară de protecție, Turcia, care a trebuit să părăsească regiunea sub impactul Primului Război Mondial, poate spune din nou că e prezentă militar în zona Golfului. În plus, emiratul este și o verigă de legătură cu celelalte state din Golf.

Observăm așadar că în Orientul Apropiat lucrurile nu se desfășoară tocmai pe placul Ankarei. Guvernul lui Erdogan se străduiește în continuare să promoveze un curs politic coerent.

Autor: Kersten Knipp/maw