1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Politică, populism, show

Italia, intrată într-un grav impas după recentele alegeri, rămîne pe mai departe prizoniera populismului, un serios subiect de îngrijorare pentru întreaga Europă şi ţinta unor remarci deloc reverenţioase.

Că alegerile parlamentare din Italia au semănat mai degrabă cu o farsă tragi-comică, decît cu un scrutin menit să scoată Italia la liman, că ex-comediantul Beppe Grillo, considerat realul învingător al evenimentului electoral împreună cu resuscitatul Silvio Berlusconi, fac mai degrabă impresia unor clowni, a unor saltimbanci decît a unor oameni politici serioşi, sunt adevăruri bătătoare la ochi. Că adevărul supără uneori, că tonul face muzica şi că politicienii trebuie să-şi cîntărească bine cuvintele atunci cînd discursul lor este unul public , sunt constatări şi recomandări de care ar fi trebuit să ţină cont şi candidatul social-democrat la funcţia de cancelar federal al Germaniei, Peer Steinbrück. Dar cei familiarizaţi cu prestaţiile politice ale fostului ministru de finanţe în fosta mare coaliţie, ştiu că liderul social-democrat spune lucrurilor pe nume, fie ce-o fi.

Aşa s-a întîmplat şi deunăzi cînd, în timp ce îngrijoratul preşedinte al Italiei stătea de vorbă cu Angela Merkel, Steinbrück, cu prilejul unei întruniri separate, şi-a exprimat consternarea că cei doi clowni, alias Grillo şi Berlusconi, au cîştigat scrutinul. Mai mult decît atît, Beppe Grillo a fost calificat drept un adevărat clown de profesie care nu are nimic împotrivă să fie considerat tale quale, în timp ce Berlusconi ar fi un clown cu o doză suplimentară de testosteron. Decît că aprecierile lui Steinbrück despre cei doi populişti păcătuiesc ele însele prin populism şi vulgaritate. Urmarea a fost că preşedintele Italiei a refuzat să ia dineul cu Steinbrück, care la rîndul său a înţeles refuzul, dată fiind situaţia din Italia, fără însă a-şi retrage cuvintele, precizînd doar că intenţia sa nu a fost ofensatoare. In fond a spus doar ceea ce a gîndit. Aşa cum a făcut-o în repetate rînduri stîrnind de fiecare dată şi un val de consternare în cercurile politice de acasă sau din străinătate, după caz. De astă dată, cotidianul Corriere della Sera i-a acordat lui Steinbrück calificativul de rege al călcatului în străchini.

In această baie de populism politic şi retoric, pentru analiştii rutinaţi, familiarizaţi cu fenomenul „Berlusconismului”, „tsunamiul” pe care Beppe Grillo şi formaţiunea sa Movimento 5 Stelle l-a promis alegătorilor şi care realmente s-a produs (alegătorii săi entuziaşti provenind din toate categoriile sociale) pare totuşi surprinzător. Fiindcă ce poate institui, după ce totul a fost măturat din cale, cum sună sloganul „grilliştilor”, ex-comicul „stilat” de un webdesigner, mai precis de Gianroberto Casaleggio, autorul unui opuscul intitulat „Web ergo sum”, care susţine pe blogul său teza că doar comunicarea nestîjnenită, liberă, poate schimba lumea?

Iar Beppe Grillo este în primul rînd un „comunicator”, nu încă la fel de „genial” ca Luther, Savonarolla sau Leni Riefenstahl (modelele recomandate de gurul Casaleggio) dar suficient de bine „formatat” spre a nu spune chiar tot ce-i trece prin cap. Discursul său. Rezumabil pînă acum la titlul binecunoscutului şlagăr italian ”Parole, Parole, Parole…” fascinează şi mîngîie urechile simpatizanţilor, obosiţi de tehnocraticele şi austerele reţete care, dacă ar fi respectate, ar putea scoate Italia din impas.

Cît despre Movimento-ul celor cinci stele, deşi suportă o comparaţie cu partidul „piraţilor” din Germania, prin propensiunea mărturisită spre noile medii şi tehnologii de comunicare, nutreşte şi idealuri compatibile cu cele ale social-democraţilor şi ecologiştilor. Beppe Grillo, a declarat că formaţiunea sa nu pactizează cu nimeni. Dar, ştie prea bine deja că ea va fi curtată de alianţa de stînga a lui Luigi Bersani, cu care are oricum mai multe afinităţi elective decît cu Berlusconi.

Noilor deputaţi grillişti nu le rămîne decît să înveţe rapid lecţia parlamentarismului. Au şi promis că vor lua la bani mărunţi fiecare nou proiect de lege şi că în mai, cînd mandatul actualului preşedinte al ţării, Napolitano, expiră, l-ar vedea cu plăcere la cîrma statului pe laureatul Nobelului pentru Literatură, Dario Fo. Show-ul aşadar, promite să continue… Dacă va fi mai de calitate decît cel de-acum, rămîne de văzut.