1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Polemică falsă pe tema venitului minim garantat

Preşedintele Traian Băsescu a relansat în discursul său de marţi din Parlament dezbaterea asupra venitului minim garantat, cerând o reformă care să înăsprească condiţiile acordării acestuia.

default

Înaintea discursului preşedintelui, deputatul PSD Ion Stan anticipase problematica, rostind o diatribă la adresa Guvernului, care ar intenţiona să desfiinţeze venitul minim garantat.

În realitate, Guvernul nu doreşte să meargă până la capăt, căutând doar mijloace prin care alocaţiile să fie atribuite corect. Stânga crede totuşi că are motive de îngrijorare, de vreme ce preşedintele, în ciuda unor măsuri pe care Guvernul le-a luat încă din august, propune pe mai departe o revizuire substanţială a sistemului.

Ideea generală ar fi ca aceste alocaţii de sărăcie să fie mai strict condiţionate şi legate de inserţia într-o activitate remunerată.

„Trebuie, a confirmat preşedintele de la tribuna Parlamentului, să regândim întreg sistemul de asistenţă socială şi să eliminăm abuzurile prin întărirea controlului, dar şi prin modificări legislative. Trebuie să-i ajutăm pe cei care au cu adevărat nevoie să fie ajutaţi. Trebuie eliminată orice formă de ajutor social care îi încurajează pe cei apţi de muncă să nu îşi mai caute slujbă“.

După cum se vede, propunerile preşedintelui Traian Băsescu sunt moderate şi la o analiză atentă nici nu sunt foarte deosebite de ideile PSD-ului. Deputatul Ion Stan îşi încheiase diatriba spunând la rândul său că soluţia problemei ar fi ca banii destinaţi ajutoarelor să fie dirijaţi „către cei care au cu adevărat nevoie şi care să presteze în schimbul lor activităţi în folosul comunităţii“.

Aşadar nici măcar PSD nu are în vedere acordarea unor ajutoare sociale necondiţionate de o anumită activitate. Legea venitului minim garantat, adoptată în 2001 de guvernul Năstase, prevedea la rândul ei ca beneficiarii acestor ajutoare să lucreze la cererea primarului sau să dovedească că se află în căutarea unui loc de muncă.

România nu a ajuns de fapt niciodată în istoria ei să acorde ajutoare sociale desprinse de orice obligaţie. Diatriba preşedintelui Traian Băsescu în clipa în care a propus măsurile de austeritate împotriva „statutului asistenţial“ a avut ţinte greşite, deoarece românii nu au beneficiat niciodată de beneficiile unui asemenea sistem.

În mai multe ţări ale Vestului european se ajunsese într-adevăr în anii 80 ca venitul minim garantat să fie atribuit fără nicio obligaţie, dar peste tot aceste legi se găsesc în plin proces de revizuire. România a intrat într-o Europă care îşi regândeşte integral sistemele de protecţie socială, orientându-se către o politică de „workfare".

Ideea venitului minim necondiţionat animă desigur pe mai departe mediile stîngii radicale din Occident. În versiunea maximală, care îşi are originea în ideile utopistului englez Thomas Paine, statul ar oferi o „alocaţie minimă universală“ şi bogaţilor şi săracilor. Iniţial, Thomas Paine a propus măsuri de natură să asigure celor privaţi de orice venit un ajutor finanţat din impozitul progresiv pe averea moştenită, dar mai tîrziu şi-a generalizat ideea propunând o alocaţie universală justificată în concepţia sa de drepturile înseşi ale omului.

Prin comparaţie cu aceste idei excentrice, dar şi cu practica socială reală din vestul Europei, se vede mai bine că în România părţile implicate în polemică sunt mai apropiate una de alta decât îşi imaginează. Se vede mai clar de asemenea că problema nu este ideologică, ci una legată strict de eficacitatea birocratică. De legea venitului minim garantat beneficiază 288.401 persoane . Dar verificările declanşate de guvern în vara aceasta au pus în evidenţă că aproximativ o treime din beneficiarii ajutorului nu întrunesc condiţiile legale.

Asta înseamnă că problema venitului minim garantat este în primul rând o chestiune de corupţie. Pe de o parte, primarii din comune au folosit banii din bugetele proprii ca să-şi creeze o clientelă fidelă, iar pe de altă parte cetăţeanul face declaraţii false în tentativa sa de a înşela statul cît mai mult cu putinţă.

Se vede, prin urmare, că pledoariile dreptei împotriva „egalitarismului" PSD sunt la fel de neadecvate ca şi diatribele PSD contra intenţiilor „inumane" ale Guvernului.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Ovidiu Suciu

Vă mai recomandăm