Podul Europa - Un mit ameninţat să piară

Europabrücke (Podul Europa), situat în nordul trecătorii Brenner, este un pod mare din beton, cu o autostradă pe şase benzi de circulaţie, la o înălţime de 180 de metri. Lung de 820 de metri, podul este considerat o capodoperă a ingineriei şi a fost ridicat între 1959 şi 1963.

"Lăţimea acestuia nu este foarte mare, dar înălţimea a fost o problemă. A fost nevoie de multe pregătiri pentru a construi acest pod impozant. Pentru mărimea şi pentru importanţa poziţionării sale a fost numit Podul Europa", spune Martin Kirchmair, inginer.

22 de muncitori şi-au pierdut viaţa în timpul lucrărilor. O legendă spune că mulţi dintre ei şi-au găsit odihna în stâlpii de beton ai construcţiei. Capela ridicată în memoria lor pe un deal din apropierea podului a devenit o atracţie turistică. Totuşi, iarna nu se încumetă nimeni să urce până acolo. Picturile murale din capelă sunt inspirate din mitologia greacă. Orice turist poate face donaţii pentru victimele accidentelor rutiere.

Simbol al progresului

"Accidente cu urmări tragice se petrec în continuare", spune Peter Augschöll, inginer constructor, "dar până acum nicio maşină nu a căzut de pe pod". Augschöll face parte din echipa care se ocupă cu verificarea podului. "Anul trecut a fost efectuată o revizie generală. Echipa a petrecut trei săptămâni acolo. Tronsonul a fost controlat centimetru cu centimetru."

La câţiva kilometri depărtare de pod se găseşte firma responsabilă cu supravegherea autostrăzii. La fiecare 60 de minute, echipa de serviciu primeşte previziunile meteo. Cei 40 de angajaţi ai companiei au grijă ca traficul să se desfăşoare normal. Iar, în sezonul rece, lucrul acesta înseamnă, în primul rând, lucrări de deszăpezire. La primii fulgi de zăpadă, zeci de maşini ies la împrăştiat sare. Anual, pe autostrada Brenner, se folosesc peste 6000 de tone.

Autostrada Brenner este una dintre cele mai importante din Europa. Peste 40% din traficul prin Alpi se desfăşoară pe această arteră rutieră. Iar Podul Europa este principala atracţie. "În urmă cu 50 de ani, acest pod era un simbol al progresului tehnic, al creşterii economice şi al optimismului în Europa postbelică. În prezent, podul este un mit ameninţat să piară sub greutatea miilor de camioane care-l străbat zilnic."

2008 a fost anul-record. În medie, Podul Europa a fost străbătut zilnic de cinci mii de maşini. Anual, numai taxa de autostradă încasată de la transportatorii de mărfuri se ridică la circa un miliard de euro. TIR-urile ce traverseaza valea râului Inn înspre trecătoarea Brenner poluează masiv, lucru ce a generat dezbateri aprinse în Uniunea Europeana. Dar nu numai unii politicieni de la Bruxelles au fost îngrijoraţi de soarta regiunii, ci şi oamenii care trăiesc în zonă sunt nemulţumiţi.

Un ochi râde, unul plânge

Franz Maurer a moştenit un teren şi o casă în apropierea autostrăzii Brenner. Casa, care a aparţinut bunicilor lui, a demolat-o şi a construit alta nouă cu mâinile lui. "Din păcate, spune el, zona ar fi excelentă dacă n-aş avea autostrada deasupra capului.". "Acum doi ani am refăcut complet acoperişul şi am îmbunătăţit izolaţia, ca să nu mai fie atâta zgomot. Toate astea costă o grămadă de bani, dar noi nu primim niciun euro de la cei care încasează taxele de autostradă."

Nimeni nu e interesat să-i cumpere casa. Iar în sezonul rece, pe lângă zgomot mai apare o problemă: sarea împrăştiată pe şosea. "Ferestrele sunt pline de pete albe. Este sarea de pe autostradă şi e tare greu de îndepărtat. Trebuie să cureţi toată ziua..."

Ceva mai în pantă se găseşte gospodăria familiei Reymair. Autostrada trece aproape prin faţa porţii. "Trebuie să te obişnuieşti, nu? Altfel nu poţi trăi aici. Dacă aş mai băga în seamnă fiecare maşină care trece, şi tocmai trece una, cred că aş înnebuni", spune Gertrud Reymair.

Familia Reymair se teme că, în viitor, traficul rutier se va intensifica. Singurii care se bucură că numărul maşinilor care străbat autostrada va creşte sunt proprietarii de restaurante, chioşcuri şi baruri. De exemplu, Hansjörg Schöpf şi fratele lui ţin localul "Brennerbrücke". "Slavă-Domnului, clienţii sosesc, se duc să arunce o privire prin împrejurimi, admiră podul şi apoi se întorc la noi sau la restaurantul de alături să ia masa."

Poate, într-o bună zi, Podul Europa va fi ceva mai liniştit; cum era în anii `60. Dar chiar şi aşa vor exista mereu turişti dornici măcar să-l fotografieze, dacă nu intenţionează să-l treacă.

Autori: Veit-Ulrich Braun, Claudia Ştefan
Redactor: Robert Schwartz