Poate fi Germania pe deplin independentă energetic ?

S-au făcut auzite din nou puternic acele voci, provenite mai ales din rîndurile partidului creştin-democrat, care au pledat pentru o mai intensă exploatare a energiei nucleare.Ministrul german al mediului Siegmar Gabriel, lider social - democrat, a încercat să contracareze argumentele partenerilor din coaliţia de la Berlin. Cine priveşte o hartă a Europei va fi cu certitudine surprins de numărul mare al centralelor nucleare de care dispune Franţa şi care sunt plasate în imediata apropiere a frontierelor cu Belgia, Luxemburgul, Germania şi Italia. Înaintînd spre răsăritul continentului, numărul centralelor atomo - electrice scade vertiginos...

Germania s-a impus demult în cîmpul dezbaterilor pro- sau contra energiei nucleare prin atitudinea sa reticentă. De pomină şi pe deasupra costisitoare pentru contribuabilii germani, au fost şi rămîn demonstraţiile de protest ale ecologiştilor împotriva transporturilor şi depozitărilor de reziduuri radioactive provenite de la centralele nucleare. In tratatul de coaliţie este prevăzută renunţarea treptată la energia nucleară un principiu la care aşa cum a ţinut să menţioneze ministrul german al ecologiei Siegmar Gabriel nu se va renunţa. Într-o conferinţă de presă el a respins şi propunerea unei prelungiri a datei de funcţionare a centralelor atomo-electrice dincolo de termenul prevăzut.

Reaprinderea dezbaterilor în jurul energiei atomice este de natură abstractă şi este mai degrabă motivată politic şi ideologic neavînd un suport real: în joc se află interesele economice ale concernelor care sunt interesate în funcţionarea cît mai îndelungată a centralelor lor şi în obţinerea unor profituri cît mai mari .

Ministrul german al ecologiei şi-a nuanţat declaraţia menţionînd că deşi interesele producătorilor de energie electrică provenită de la centralele nucleare este legitimă, nu poate fi acreditată ideea că energia atomică ar asigura independenţa ţării de importatorii de combustibili . Uraniul însuşi este în întregime importat şi pe lîngă aceasta centralele nucleare furnizează energie electrică nu însă şi căldură . Siegmar Gabriel a ţinut totuşi să sublinieze că „este limpede că o aşa numită independenţă a Germaniei faţă de importurile de energie din partea unor furnizori neutri va rămîne cel puţin în viitorul apropiat o pură iluzie”.

Dar această dependenţă va putea fi redusă , fapt pe care l-a demonstrat tocmai disputa dintre Rusia şi Ucraina în jurul livrărilor de gaze. Ministrul german al mediului şi-a exprimat şi dorinţa de a modifica radical politica energetică a Germaniei :

„Obiectivele unei fundamentale modificări a politicii energetice sunt în primul rînd securitatea aprovizionării, apoi stabilitatea preţurilor curentului electric şi în al treilea rînd succese în domeniul protecţiei climei.”

Sursele neconvenţionale de energie vor trebui exploatate tot mai intens .Pînă în 2020 a declarat Gabriel, 20% din curentul electric va trebui obţinut din surse de energie regenerativă. Una din strategiile de bază ale viitorului o constituie economisirea consumului şi concomitent sporirea productivităţii şi rentabilităţii – domeniu care necesită un supliment de investiţii a subliniat ministrul german al mediului.

Pentru el, politica energetică pare a deveni tema preferată a intervenţiilor pe care le-a făcut şi le face , ceea ce deja a stîrnit reacţii negative în tabăra partenerilor unionali ai coaliţiei guvernamentale. Aceştia au ţinut să-i reamintească lui Siegmar Gabriel că există un singur ministru pentru energie: Michael Glos pur şi simplu fiindcă domeniul energetic aparţine portofoliului economiei. Dar cine-l cunoaşte pe Siegmar Gabriel ştie că acesta nu se va lăsa influenţat de astfel de nuanţări.