1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

„Poate că MAP nu mai este util”

Georgia şi Ucraina au fost cele două jumătăţi ale unuia dintre merele discordiei, la summitul NATO. Interpretările date modului în care NATO se raportează, la cele două state ex-sovietice acoperă o plajă largă.

default

Preşedintele ucrainean Victor Iuşcenko este de părere că summitul a fost un succes pentru ţara sa

A fost sau n-a fost invitaţie? Părerea cvasi-unanimă: Ucraina a pierdut, la Bucureşti, un tren spre Alianţa Nord-Atlantică. Părerea secretarului general NATO, Jaap de Hoop Scheffer: „Este vreo ambiguitate în documentul final? Accept să fiu corectat dacă sentinţa pe care am convenit-o astăzi, că ţările din text – anume, Ucraina şi Georgia – vor deveni membre NATO, lasă vreo urmă de îndoială. Nu, în opinia mea”.

Viktor Iuşcenko, preşedintele portocaliu de la Kiev, a încercat să joace o partidă mare cu o carte mică: „Am primit, astăzi, un text puternic şi clar cu referire la perspectiva nord-atlantică a Ucrainei. Nu se poate vorbi mai limpede decât atât: documentul oferă clar perspectiva aderării”.

Promisiune nerespectată

Aliona Getmanciuc este redactor şef al săptămânalului GlavRed, care apare la Kiev, şi a venit la Bucureşti după ce, cu puţină vreme în urmă, obţinuse, chiar la Casa Albă, din partea preşedintelui american George W Bush, promisiunea pe care şeful Executivului de la Washington avea să o repete şi la Kiev, cu o singură zi înaintea summitului: Ucraina va primi, în capitala României, invitaţia de preaderare la NATO. Dar n-a fost să fie. Reprezentanţii Macedoniei, cu speranţele trădate, au întors spatele liderilor aliaţi. Iuşcenko nu a făcut-o.

„Situaţia politică din Ucraina”, explică Aliona Getmanciuk, „nu i-a permis. În dimineaţa de după cina şefilor de delegaţii, unii dintre colegii mei şi o parte dintre experţii ucrainieni se temeau că Iuşcenko va reacţiona asemeni macedonenilor”. Dar, cum spunea chiar Iuşcenko, „nu sunt un politician naiv”. Acasă îl aşteaptă o bătălie inegală. Adversarii săi politici sunt, de altfel, adversarii aderării Ucrainei la NATO şi, totodată, fideli Moscovei, o fidelitate pe care, atrage atenţia Getmanciuc, Kremlinul o susţine: „Vor primi mult sprijin financiar şi informaţional din partea Rusiei. Vom vedea proteste şi proiecte care vor transmite ucrainienilor mesajul că NATO nu s-a schimbat, că este, în continuare, un bloc militar agresiv”.

Cât mai poate conta tabăra pro-occidentală pe sprijinul Vestului?

„A fost o surpriză. La drept vorbind, nimeni nu se aştepta ca Germania să aibă o poziţie atât de dură. Toată lumea simte că Germania şi Franţa au îndeplinit, pur şi simplu, voinţa Rusiei. După acest summit, autorităţile ucrainiene sunt îndreptăţite să-şi orienteze politica spre Statele Unite, nu spre ţările europene”, crede Aliona.

Şi, totuşi, Scheffer avea dreptate: documentul final nu lasă, ca text, loc de ambiguităţi. Absenţa planului de preaderare este perceput, însă, în Ucraina ca prima ieşire fără cârje a unei persoane care a avut, temporar, probleme locomotorii: „Nu ştim ce vrea NATO să spună prin progresul pe care Ucraina trebuie să îl realizeze până în decembrie. Planul de preaderare ar fi putut ajuta Ucraina să se pregătească pentru pasul următor. Albania sau România”, crede Getmanciuk, „nu erau mult mai pregătite decât Ucraina, atunci când li s-a oferit, fiecăreia, Membership Action Plan. Dar, poate, MAP nu mai este util şi NATO ar trebui, pur şi simplu, să renunţe la acest instrument”.