1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Plusuri şi minusuri ale migraţiei românilor

La final de an partidele guvernamentale germane de stânga şi de dreapta au reînceput să se ciondănească de parcă s-ar mai afla în campanie electorală.

Comisarul european al muncii, Laszlo Andor

Comisarul european al muncii, Laszlo Andor

De această dată, gâlceava a stârnit-o aşteptata imigraţie din România şi Bulgaria, determinată de deschiderea pieţii muncii europene de la 1 ianuarie 2014.

A potenţat-o teama unora, din vest, de previzibilul acces la ajutoare sociale al unor nou-veniţi care să nu fi muncit nici o zi în occident. Şi a sporit-o exponenţial frica altora de a nu manifesta destul populism spre a câştiga suficiente voturi în alegerile locale şi europene de la anul.

În timp ce, în Bavaria, Uniunea Creştin Socială, aflată în faţa alegerilor locale şi europene, crede că poate puncta cerând înăsprirea legislaţiei, astfel încât să se restrângă aşa-zisa „imigraţie a sărăciei”, gruparea creştin-democrată a Angelei Merkel s-a arătat net mai ponderată.

Uniunea de centru-dreapta a cancelarei şi guvernul ei s-au ferit cu grijă să preia retorica anti-imigraţionistă a conservatorilor britanici. Ori pe a partenerilor baverezi. Dimpotrivă, unii oficiali berlinezi au condamnat clar şi răspicat populismul manifestat în Bavaria.

La Ministerul federal al Muncii, condus de social-democrata Andrea Nahles, s-a reliefat de pildă că Germania poate privi „cu optimism” spre viitor, dată fiind prima experienţă a deschiderii pieţii muncii europene pentru central şi est-europeni, în 2011. În termeni similari s-au pronunţat şi vicepreşedintele SPD, Aydan Özuguz, şi diverşi experţi autentici.

E evident că unele localităţi icnesc sub povara unor migranţi fără prea multă şcoală, din care câţiva sunt certaţi cu munca. Şi nu poate fi exclus ca unii să abuzeze în continuare de dreptul la liberă mişcare şi circulaţie în Europa, ori de ajutoarele sociale.

Dar cifrele şi datele statistice demonstrează clar că beneficiile oferite îmbătrânitelor ţări occidentale de nou-veniţii din centru, răsărit şi sud-est sunt enorme. Sunt atât de mari, încât compensează lejer neajunsurile posibile reprezentate de un aflux firesc, câtă vreme decalajul dintre venitul mediu anual al bulgarilor şi românilor, pe de o parte, şi cel al occidentalilor, pe de alta, continuă să fie apreciabil.

Prin urmare, nu Germania şi alte ţări occidentale riscă să se vadă păgubite rău de pe urma românilor şi bulgarilor nou-veniţi, ci, mai degrabă, ţările de provenienţă.

Deşi profită economic plenar de pe urma banilor trimişi în ţară din Apus, România şi Bulgaria suferă de câteva decenii de un brain drain accentuat, ce le epuizează în mod periculos resursele umane, cele mai valoroase de care dispun.

Exsanguinarea va continua câtă vreme, la Bucureşti şi Sofia, guverne şi foruri legislative prea puţin competente, ori prea pline de politicieni puşi pe căpătuială proprie şi pe alimentarea unei clientele corupte vor continua să-şi exercite puterea şi să-şi bată joc de justiţie, de economie şi de instituţiile statului de drept.

Probleme spinoase, de această dată de natură politică, îi confruntă însă şi pe vesteuropeni. Angoasele iscate unor segmente largi ale populaţiei apusene de schimbările de anvergură care au loc în procesul integrării europene au alimentat în vest izolaţionismul şi un populism deşănţat.

Iar extremismul, după cum reliefa recent cotidianul austriac Die Presse, riscă să fie în continuare amplificat de absenţa vinovată de la apel a clasei politice democratice. Fiindcă prea puţini politicieni din centrul spectrului politic au abordat chestiunile pendinte în chip onest şi competent. Iar Comisia Europeană nu se arată deloc în stare, din păcate, să calmeze temerile multor europeni, prin limpezirea şi întărirea regulilor jocului.