1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Plumb. Romplumb.

Cu mult înaintea accidentului cu cianură din 2000, Baia Mare a fost unul dintre cele mai poluate locuri ale Europei. Mai mult, la începutul anilor '90, zona a fost inclusa pe lista locurilor cele mai poluate din lume.

default

Responsabile pentru această situaţie au fost exploatările miniere de metale preţioase şi grele de la compania Remin precum şi fabricile Romplumb şi Phoenix, cea din urmă producător de cupru şi acid sulfuric.

De câţiva ani, situaţia s-a ameliorat. Aproape toate minele au fost închise iar fosta fabrică Phoenix, devenită ulterior Cuprom, a intrat, în 2009, în faliment. Însă, cele câteva sute de halde de steril ale companiei Remin nu au fost asigurate şi conservate - ele poluează pânza freatică şi râurile cu metale grele şi alte substanţe otrăvitoare.

A mai rămas în funcţiune fabrica Romplumb, odinioară simbolul pentru oroarea poluării la Baia Mare. De câţiva ani, în fabrică au fost montate filtre, astfel încât emisiile de praf de plumb şi gaze toxice au fost diminuate. Situaţia de la Romplumb este, însă, departe de a fi satisfăcătoare, cum ne arată jurnalistul german Keno Verseck în reportajul următor:

Turnătoria de la Romplumb. Zgomot, aburi de gaze. În faţa cuptorului stau mai mulţi muncitori. Din când în când încarcă nişte vagonete cu plumb topit, apoi le împing afară, unde metalul se răceşte. Aici lucrează şi Adrian Lazăr, 45 de ani. N-ar trebui, totuşi, să aibă măşti pentru respiraţie? Lazăr dă din cap ca şi cum ar fi auzit o prostie.

"Din punct de vedere medical... că aici a fost problema... s-au redus bolile profesionale. Şi eu am fost declarat cu boală profesională, saturnist, din cauza plumbului, dar, bine, atunci... a fost înainte, acuma e bine, putem să spunem, având în vedere faţă de ce a fost... s-au făcut investiţii. Ca aspect, la uzină arată cu totul altfel, acum mai arată ca o uzină, putem să zicem, europeană. Bine, mă rog, mai lasă de dorit, mai putea face şi la cuptor ceva îmbunătăţiri... acolo mai sunt încă ceva noxe la evacuare, că se face evacuarea, şi acolo am înţeles că se vor rezolva problemele, deci e bine, e bine, faţă de ce a fost e foarte bine".

În urmă cu doar câţiva ani, cartierul Ferneziu, unde se află fabrica Romplumb, arăta ca şi cum zona ar fi fost atacată cu erbicid: copaci fără frunze, iarbă puţină, un peisaj selenar şi, în aer, un miros dulceag. Mai nou au crescut câţiva brazi.

Ca mai toţi de aici, este bucuros că are unde munci. Soţia lui Lazăr a lucrat la fabrica Cuprom. De un an de zile caută cu disperare un loc de muncă. Fiul lui Lazăr este la liceu, părinţii vor să-l dea la o facultate. Trei persoane, nevoite să trăiască dintr-un salariu de 900 de lei. Aceasta este grija lui Lazăr, nu poluarea cu plumb şi dezastrul ecologic din zonă.

Directorul Romplumb, Vasile Uţă, la inspecţia sa zilnică prin secţiile fabricii. Vine şi la turnătorie, schimbă câteva cuvinte cu şeful de tură, apoi se întoarce în birou. Este foarte mulţumit de progresele pe care le-a făcut Romplumb.

"Am derulat proiecte ample, am atras surse de finanţare în aşa fel încât să facem investiţii pe componenta de mediu şi retehnologizare iar în prezent, faţă de ceea ce înseamnă trecutul, am modernizat întreg fluxul tehnologic. Putem spune că, prin investiţia pe care am făcut-o, la ora actuală, întreg fluxul tehnologic de producere a plumbului primar este conform celor mai bune tehnici disponibile".

Vasile Uţă are 46 de ani şi îşi mişcă tot timpul nervos picioarele. Anul trecut au fost pentru prima dată montate filtre. De atunci, Romplumb respectă limitele pentru emisii de praf de plumb şi de metale grele. Cel puţin aşa afirmă Vasile Uţă. În schimb, garda de mediu din Baia Mare a înregistrat depăşiri dese ale limitelor de emisii şi a amendat fabrica. Vasile Uţă nu face niciun efort să conteste acest lucru. Vorbeşte pe larg despre emisii şi imisii, despre metodologia limitelor şi despre măsurători corecte şi incorecte. Până la urmă, problema dispare printre definiţii complicate şi propoziţii vagi.

Pentru Iulia Veer, care locuieşte în apropiere, lucrurile sunt foarte simple.

"Normal, ziua, noaptea se simte plumbul. Avem copii bolnavi deja, dinţii le pică din gură, la un an şi jumătate – doi ani să fie, plini de carii...le dau sânge una-alta şi când te duci la medic zice: de la plumb. Când aude unde stăm zice: e de la plumb".

În faţa colibei, Iulia Veer stă pe genunchi şi spală un covor. La nici o sută de metri se află fabrica. Se aude sunetul monoton al instalaţiilor, aerul are un miros dulceag. Iulia Veer are 30 de ani, cei trei copii ai ei tuşesc în continuu, sunt mai tot timpul răciţi şi au deseori hemoragii nazale. Locul în care stă Iulia Veer este de fapt un ghetou de colibe şi cocioabe, demn de o ţară din lumea a treia. Se află direct lângă fostul coş principal al fabricii, din care, decenii la rând, au ieşit, nefiltrate, toate gazele şi tot praful de plumb. Aici încă arată a peisaj selenar, abia dacă răsar câteva buruieni.

Iulia Veer intră în colibă. Camera are vreo zece metri pătraţi. Un pat, o masă, două scaune, un televizor. Iulia Veer îşi aduce apa de la un izvor apropriat, o apă tulbure şi cu gust dulceag. Într-o pungă, Iulia Veer caută o adeverinţă medicală.

"Ia uitaţi, plumbemie. Trebuia să iau tratament, dar n-am putut să iau tratament că eram gravidă cu fetiţa. Acum să mă duc să mi-l facă… asta mă costă foarte mult, să-mi dea tratament iar mă costă foarte mult. Băieţelul ăsta de când stau aici şi l-am născut este bolnav cu astm bronşic, cu tot felul... Să-l las afară nu pot, că e mirosul... Şi în casă de multe ori, vara, când las uşa deschisă intră miros. Deci, toţi avem probleme. Dacă nu te afectează ceva, te afectează altceva, stomacul, una-alta… ceva tot te afectează..."

Autor: Keno Verseck, din Baia Mare pentru DW

Redactor: Robert Schwartz