"Plugul" Schröder la 60 de ani

”Bună ziua, domnule Schröder, la mulţi ani cu ocazia celei de-a 60-a aniversări, din partea unui şvab”.

”Îi doresc să ia şi pe mai departe sau, cel puţin, de acum încolo, deciziile potrivite – şi îi urez mult noroc şi sănătate”.

A căzut bine, sărbătoarea Învierii, anul acesta: cancelarul Gerhard Schröder îşi permite un concediu prelungit, pe care l-a început, în Toscana, astăzi, cînd împlineşte 60 de ani. Un concediu în care nimic nu-i va fi mai important decît odihna – căci ultimul an a fost cu certitudine dificil. Pe fizionomia cancelarului s-au aşternut riduri, se vede că omul Schröder a îmbătrînit. Un reporter al cotidianului Spiegel, apropiat de sărbătoritul zilei, comentează: ”Anul acesta, de ziua sa, cancelarul se află în – probabil – punctul cel mai de jos al carierei sale politice. Iar perspectivele nu lasă deocamdată loc pentru optimism”.

O carieră prin care poţi privi, retrospectiv, ca printr-un album cu imagini. Cancelarul povestea cîndva că a trebuit să afle pe propria piele ce înseamnă să lupţi pentru a-ţi apropia şanse. Provine dintr-o familie săracă. Tatăl său a plecat la război şi nu s-a mai întorsd, căzînd pe frontul din România. Mama a trebuit să-şi crească singură cei cinci copii – şi a muncit ca femeie de servici pentru a menţine familia pe linia de plutire. Bani pentru studii nu existau. Dar Gerhard va recupera decalajul, făcînd şcoala la seral. A urmat cursurile şcolii reale, şi-a luat bacalaureatul, a studiat dreptul şi a reuşit să-şi deschidă propriul cabinet de avocatură la Hanovra. Se povesteşte că, după o petrecere, în anii ’80, s-a suit pe gardul Cancelariei federale de la Bonn şi a strigat ”Vreau să ajung înăuntru”. Cert este că da, chiar şi-a propus şi şi-a dorit să ajungă acolo. Bătăios cum era - colegii din echipa de fotbal cu care bătea mingea la Talle îl porecliseră ”Plugul” – se lansează în politică în anul 1963. Intră în partiodul social democrat de dragul lui Hemlut Schmidt. În 1971 devine şeful tineretului socialist. Face parte din aripa stîngă, spaima cetăţenilor, chiar dacă nu avea o gîndire la fel de radicală precum prietenul său Klaus Benneter, cel care, în mod surprinzător, a devenit, recent, secretar general al SPD şi astăzi îi urează: ”Dragul meu Gerd, sper că asculţi în Italia Deutsche Welle şi primeşti urările noastre. Te felicităm şi sperăm să ne mai fii cancelar multe legislaturi de aici înainte”.

Sondajele nu sunt însă de aceeaşi părere cu Benneter. SPD stă mai rău decvît a stat vreodată, numeroşi tovarăşi fug din partid iar Schröder pierde din simpatii din cauza dezordinii programului său de reforma Agenda 2010.

”Sigur că îi urez la mulţi ani, dar nu îl mai votez niciodată”. Sau: ”Nu, mulţumesc, ăstuia nu îi urez nimic”.

Sau, cum spune această doamnă din Berlin:

"Îi urez domnului Schröder mul succes şi mult noroc şi multă linişti, să fie alături de familie mulţi ani înainte şi să se mai retragă puţin”.