Plouă prin "umbrela" zonei euro

Acum două săptămâni, salvarea Portugaliei din colapsul financiar prin mecanismele specifice zonei euro părea o certitudine. Şi, cu toate acestea, în cele două săptămâni scurse nu s-a mişcat mai nimic.

Poate şi pentru că aşa-numita Facilitate Europeană de Stabilitate Financiară (pe scurt EFSF) nu are încă nici o bază solidă şi nici o metodologie coerentă de funcţionare. O ştie şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, o ştiu şi responsabilii naţionali cu finanţele. Doar că, din acest punct, perspectivele diferă.

Didier Reynders, ministrul care administrează bugetul Belgiei, avansase ideea unei dublări a fondului mutual - care, în prezent, dispune de 750 de miliarde de euro. Creşterea, a explicat responsabilul belgian, ar garanta că zona euro nu este un spaţiu predispus speculaţiilor.

Principalii contributori la resursele Uniunii, în frunte cu Germania, cred, însă, că orice suplimentare este deocamdată inutilă. Responsabilul cu finanţele federale, Wolfgang Schäuble, a criticat intervenţiile publice pe acest subiect, calificându-le drept circumstanţe favorizante pentru un mediu speculativ şi periculoase pentru dezvoltarea firească a pieţei. Fără a fi categoric refractar unui buget mai mare pentru EFSF, ministrul german consideră că economia trebuie să dea tonul finanţelor.

Germania nu este singura ţară a Uniunii care obiectează - de fapt, toate statele echilibrate financiar şi economic din zona euro se tem că pot fi prinse în capcana cifrelor contabile instabile ale partenerilor cu probleme. "Nu este vorba doar despre a da bani peste tejghea celor ce au acum nevoie", a explicat preşedintele grupului euro, Jean-Claude Juncker. Solidaritatea, a completat el, poate fi eficientă doar prin obligativitatea consolidării.

Economia, crede, pe de altă parte, comisarul european pentru finanţe, Olli Rehn, este complicele revigorării spaţiului economic delimitat de moneda comună, de vreme ce se situează pe un trend ascendent. Dacă fiecare stat îşi va face conştiincios temele, partea cea mai grea va fi deja istorie, a punctat Rehn.

Aceasta nu înseamnă doar un an, 2011, cu potenţial de creştere, ci şi o posibilă reformare a bazelor economice. E nevoie, însă, de măsuri structurale curajoase şi politici fiscale non-populiste din partea fiecărui membru al Uniunii.

Ceea ce, însă, nu pare a fi neapărat o prioritate pe termen scurt pe agendele naţionale. Şi s-ar putea să nici nu existe potenţial pentru o acţiune rapidă în acest sens.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu