1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Pledoarie pentru carte

Pe pagina de facebook a scriitorului american Paul Auster, se află enumerate cu înflăcărare o sumedenie de argumente care contrazic proorocirea colegului său de breaslă Philip Roth, anume "moartea cărţii".

Author Paul Auster poses for a portrait in Brooklyn's Park Slope neighborhood in New York, Nov. 9, 1995. Auster adapted his short story Auggie Wren's Christmas Story into the screenplay for the film Smoke, starring Harvey Keitel and William Hurt. The movie was shot mostly on location in Park Slope. (AP Photo/Mark Lennihan)

Paul Auster în cartierul său new-yorkez îndrăgit

În vara anului trecut, Roth declarase cotidianului Financial Times că nu mai citeşte cărţi de ficţiune, ci doar biografii şi istorie. "Numai că Philip Roth scrie cărţi şi oamenii le citesc", ripostează, cu un zâmbet pe buze, Auster, care merge şi mai departe şi susţine că "oamenii au nevoie de poveşti", că "sunt avizi după poveşti" şi că "oamenii nici n-ar fi oameni fără istorii". Apoi, adaugă el, "romanele se reinventează", aşa cum şi "societăţile se reinventează."

Auster, care nu odată s-a declarat "obsedat de scris", scrisul nemaifiind pentru el "un act delibarat ci o chestiune de supravieţuire", se arată cât se poate de optimist în ce priveşte menţinerea interesului oamenilor pentru romane, pentru carte. Fie aceasta pe hârtie, în mod tradiţional, fie pe suport electronic, deşi el, spune Auster, nu este tocmai un mare adept al tehnologiei de ultimă oră. Dimpotrivă, scriitorul mărturiseşte că nici măcar nu deţine un computer.

Mare popularitate pe Bătrânul Continent

Şi ce ar putea susţine mai bine afirmaţia scriitorului, care pe 3 februarie a împlinit 65 de ani, decât popularitatea sa constantă. În Europa, cu precădere în Germania şi Franţa, chiar mai mare decât în SUA.

Când în 2010 a apărut pe piaţa germană romanul cu titlul "Invizibil", marile publicaţii n-au contenit să-i facă reclamă, apreciindu-l drept nu doar unul dintre cele mai bune romane ale sale, dar poate chiar cel mai reuşit dintre toate. "The Sunset Park" va fi publicat în traducere germană în vara acestui an. Nu încape îndoială că şi de data asta criticii nu vor ezita să-l ridice în slăvi.

Buchcover: Paul Auster: Buch der Illusionen

"Cartea iluziilor", versiunea germană

Nu mai puţin de 18 romane poartă semnătura lui Paul Auster, câteva apărute şi sub pseudonim, primul mare succes constituindu-l "Trilogia new-yorkeză" ("Oraşul de sticlă", "Fantome" şi "Camera încuiată"). De altfel la New York, în cartierul Brooklyn, Auster şi locuieşte de trei decenii împreună cu a cea de-a doua sa soţie, scriitoarea Siri Hustvedt. Trilogia e considerată, pe drept, o operă de referinţă a literaturii americane a secolului XX.

Paul Auster nu e doar poet, eseist, romancier, traducător (din limba franceză, aceasta fiind una din principalele îndeletniciri şi surse de venit pe timpul repetatelor sale şederi la Paris, unde a fost puternic influenţat de curentul existenţialist), ci şi scenarist şi regizor de film. Remarcabile sunt ecranizările propriilor romane şi nuvele. O altă dovadă a popularităţii operei sale e faptul că aceasta a văzut lumina tiparului în peste 30 de limbi.

O existenţă ciudată pe care nu ţi-o alegi

De foarte timpuriu, Auster a ştiut care e drumul său în viaţă, acela de scriitor. "O existenţă ciudată", spunea Auster într-un interviu."O existenţă pe care nu ţi-o alegi. Mai degrabă tu eşti ales pentru a scrie."

Multe aspecte autobiografice se regăsesc în paginile operelor sale. Căutarea identităţii, dispariţia tatălui, rolul hazardului, spaţiul, mai precis limitele sale, valoarea banilor, tipul excentric, marginal, condiţia de scriitor sunt teme recurent folosite de Paul Auster. Nu puţine persoanje din scrierile sale apar ca un alter ego al autorului. Şi nu puţine sunt trimiterile la personaje şi istorii prezentate în opere aneterioare. Cărţile comunică, parcă, unele cu altele. Un alt instrument la care Paul Auster recurge adesea e "cartea în carte". La fel şi schimbarea de perspectivă, ca de pildă în romanul "Invizibil", a cărui naraţiune trece de la persoana întâi, în debut, la cea de-a treia pe parcursul cărţii.

Autor: Medana Weident
Redactor: Rodica Binder

Vă mai recomandăm