1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Planul Marshall - o poveste de succes

În urmă cu 60 de ani, George C. Marshall prezenta în Congresul American un plan ce s-a dovedit a fi cel mai de succes proiect de reconstrucţie civilă al secolului XX.

default

Eradicarea foametei, reconstrucţia civilă şi redarea speranţei oamenilor. Acestea au fost obiectivele fostului secretar de stat american şi laureat al premiului Nobel pentru pace, George C. Marshall.

De-a lungul istoriei, puţini şefi de stat au avut ocazia să semneze o lege de o asemenea importanţă - declara pe 3 aprilie 1948, când a intrat în vigoare Planul Marshall, preşedintele american Harry S.Truman. Pentru prima oară, proiectul lui George Catlet Marshall, la acea vreme secretar de stat, a fost prezentat însă pe 5 iunie 1947, în cadrul unui discurs susţinut la Universitatea Harward.

"Statele Unite fac tot ce le stă în putere pentru a pune pe picioare economia mondială. Politica noastră nu se îndreaptă împotriva unei ţări anume sau a vreunei doctrine politice, ci împotriva foametei, a sărăciei, a haosului."

Aceştia au fost pilonii pe care urma să fie construit planul Marshall. Sprijin financiar pentru ţările distruse în urma războiului, livrarea de alimente şi, nu în ultimul rând, ajutor pentru reconstruirea structurilor democratice.

Dar, Statele Unite, reprezentate prin secretarul de stat George Marshall, au pus şi o condiţie potenţialilor beneficiari ai sprijinului american: să îngroape trecutul şi să găsească împreună calea către un nou început.

"Înainte ca guvernul Statelor Unite să facă eforturi pentru îmbunătăţirea situaţiei şi să ajute europenii să facă primii paşi pe noul drum către reabilitare, ţările din Europa ar trebui să ajungă la un consens în privinţa nevoilor urgente pe care le au şi a felului în care vor acţiona aşa încât măsurile guvernului american să aibă rezultatele scontate."

Între 1948 şi 1952, 16 ţări europene au beneficiat de credite, mărfuri şi servicii care, la acea vreme, au însumat 14 mld.US$. Numai în anul 1949, în proaspăt înfiinţata Republică Federală a Germaniei, au curs 1,3mld.US$.

Astfel, Planul Marshall a stimulat milioane de vest-europeni să se apuce de treabă şi să reconstruiască ce fusese distrus în război. Câţiva ani mai târziu, producţia era chiar mai mare decât cea de dinaintea celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Efectele Planului Marshall

George C. Marshal

Portret George C.Marshall

Secretul succesului a fost noul sistem de conversie valutară care a condus la multiplicarea efectelor capitalului investit. Mai simplu spus: un importator german achita contravaloarea comenzii din Statele Unite în marca germană, dar exportatorul american nu era plătit cu neatractiva deviză germană, ci primea dolari din fondurile alocate Planului Marshall.

Trei consecinţe majore a avut aşadar proiectul fostului secretar de stat american: în primul rând, ţările europene au fost determinate să coopereze din nou în chestiuni economice şi politice. În al doilea rând, le-a fost dată posibilitatea să achiziţioneze bunuri de investiţii plătind cu valutele lor depreciate după război. Iar, în al treilea rând, Planul Marshall a reuşit să izoleze influenţa socialistă din Europa de Vest.

Pe 15 decembrie 1949, Republica Federală Germania a devenit, oficial, stat beneficiar al Planului Marshall. Documentele au fost semnate în pe atunci sediul provizoriu al cancelariei germane, actualul Muzeu König din Bonn.

"Statele Unite au contribuit într-o măsură atât de semnificativă la însănătoşirea economică a Germaniei şi a Europei de Vest în general, încât nu pot decât să adresez încă o dată mulţumirile poporului german. Ne bucurăm că în urma acordului semnat vom putea să sprijinim şi Berlinul." - spunea cancelarul Konrad Adenauer.

Uniunea Sovietică a spus "nu"

Şi Europa de Est sau Uniunea Sovietică ar fi putut profita de pe urma Planului Marshall, conceput pentru întreaga Europă nu numai pentru ţările din Occident. Însă, după Conferinţa de la Paris, Rusia n-a vrut să aparţină Planului Marshall. Cehoslovacia şi Polonia ar fi dorit, însă Moscova nu le-a permis. Kremlin-ul ar fi vrut ca ţările care au suferit cele mai multe pierderi de vieţi omeneşti în război să primească cea mai mare parte a ajutorului american. Celelalte state au refuzat.

Astfel, Planul Marshall a devenit un program dedicat exclusiv Europei Occidentale. El a consolidat Republica Federală în vestul continentului, dar a contribuit, în acelaşi timp, şi la accelerarea scindării deja previzibile a Europei, în Est şi Vest.