1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Moldova

Pirkka Tapiola: UE sprijină cetățenii acestei țării, nu guverne

Interviu DW cu Pirkka Tapiola, ambasadorul UE, despre cele mai importante aspecte ale relațiilor UE-Moldova, așteptările și succesele din patru ani de misiune diplomatică.

A venit la Chișinău în 2013, înainte de semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și UE. De atunci este implicat activ în dialogul dintre Bruxelles și Chișinău, fiind unul dintre cei mai activi promotori ai integrării europene, dar și un critic vehement al guvernării atunci când aceasta călca strâmb. Vorbim despre Pirkka Tapiola, ambasadorul UE, cu care am discutat într-un interviu pentru DW despre cele mai importante aspecte ale relațiilor bilaterale, așteptările și sucdesele din acești patru ani de misiune diplomatică.

 

DW: Dle Ambasador, la finalul misiunii Dumneavoastră, cum apreciați evoluția relațiilor dintre UE-RM în această perioadă?

Pirkka Tapiola: A fost o perioadă foarte „colorată”, dacă mă pot exprima așa. Pentru că atunci când am ajuns aici, UE se afla în punctul culminant al relației cu R. Moldova. Atunci a fost liberalizat regimul de vize pentru moldoveni, Acordul de Asociere și de Liber Schimb se afla pe ultima sută de metri etc. Tot atunci se vorbea că R. Moldova este istoria de succes a Parteneriatului Estic și că avea un potențial enorm. Însă, unele din așteptările la acea etapă erau prea optimiste. De asemenea, acea perioadă a coincis cu izbucnirea războiului din Ucraina și cu agresiunea Rusiei.

Toate acestea au influențat relațiile noastre, iar eu nu aș putea spune că elementele fundamentale ale abordării UE față de R. Moldova nu s-au schimbat. Deci, dacă ar fi să explic doar în câteva cuvinte cum au evoluat relațiile de la momentul de când am venit aici și până astăzi, aș zice că la început era o perioadă când „luna de miere” a relațiilor noastre se apropia de sfârșit, iar acum suntem într-o etapă când ambele părți se uită la lucruri mai realist.

DW: Criza din sistemul politic de la Chișinău a generat mai multe probleme pe parcursul acestor ani, culminând cu dispariția unui miliard de dolari SUA. Mai mulți analiști de la Chișinău au declarat că UE a reacționat destul de târziu la greșelile pe care le-au făcut politicienii de la Chișinău. De ce s-a întâmplat așa și putea UE să pună mai mare presiune pe politicieni?

P.T.: Eu consider că pe perioada de dinaintea izbucnirii crizei din sistemul bancar, UE a reacționat prin diferite mesaje de avertizare și lucrul acesta s-a făcut destul de consecvent. Astfel, atunci când am văzut magnitudinea problemei, care a fost în anii 2014-2015, noi am avut un răspuns destul de rapid, suspendând imediat plățile sub forma de suport bugetar acordat Chișinăului, iar reluarea acestora a fost condiționată de încheierea unui nou acord cu FMI. Acesta a fost un punct de reper în luarea unor măsuri pentru a stabiliza sectorul bancar al țării și totodată măsuri care ar preveni posibilitatea de repetare a unei asemenea situații. Pot spune chiar mai multe. Eu sunt mândru de frontul acesta unificat, care a fost creat în interiorul UE, inclusiv din partea României, dar și a Băncii Mondiale, care au avut o poziție destul de consecventă, în privința măsurilor care trebuie întreprinse, astfel încât lucrurile să revină la normal.

Totuși, mai este o chestie pe care vreau să o menționez și de care R. Moldova deseori uită. Este vorba că declararea orientării politicii statului spre UE este deseori confundată cu implicarea UE în gestionarea problemelor țării. În calitate de actor extern, cât de mult ne-am strădui noi, nu putem să avem tabloul deplin cu toate detaliile la ceea ce se întâmplă în sistemul bancar, ce hotărâri ia Guvernul etc.

DW: UE continuă cu o anumită prudență să susțină guvernarea de la Chișinău. De ce nu se adoptă o poziție mai dură, mai ales că coaliția majoritară de la Chișinău a luat mai multe decizii care stârnesc nemulțumiri în rândurile populației și chiar au adus la proteste?

P.T.: UE a respins mereu ideea extinderii sferelor de influență, iar geo-politica UE înseamnă transformare. Aceasta vrem să fie înțeles și la Chișinău, iar aceasta va fi baza colaborării noastre pentru o perioadă îndelungată și în cadrul căreia asistența noastră va fi condiționată de implementarea reală a reformelor. De asemenea, se observă o tendință de a evita suportul direct bugetar din partea UE, iar accentul va fi pus pe proiectele de infrastructură, care sunt direct implementate pentru cetățenii țării, care sunt partenerii noștri. Deci, nu e vorba de a sprijini un guvern sau altul, este vorba de sprijinul oferit țării.

DW: Principala problemă a țării rămâne a fi corupția și transparența justiției. Lupta cu corupția și aresturile din ultima perioadă din R. Moldova sunt o mimare sau este cu adevărat începutul unui proces?

P.T.: Nu sunt pe poziția de a face comentarii pe cazuri anumite, ci mă voi referi în general asupra acestei probleme. Astfel, este foarte important ca toate cazurile de corupție să fie investigate minuțios, non-selectiv și apolitic, iar toate procesele juridice să fie transparente și fiecare persoană să aibă acces la o justiție echitabilă. Pentru noi ceea ce contează este supremația legii, astfel încât politicul să nu influențeze aceste cazuri. Totodată, este clar că trebuie întreprinse mai multe acțiuni contra a ceea ce oamenii numesc corupție endemică.

DW: Acordul de Asociere UE-RM a adus multe beneficii țării, dar a fost motivul de impunere a unor embargouri din partea F. Ruse. Totodată, unii politicieni de stânga au declarat că acest Acord nu a adus nimic bun țării. Care este viitorul acestui proiect? Exporturile spre UE vor deveni cu adevărat o alternativă pentru antreprenorii moldoveni?

P.T.: În primul rând vreau să mă refer la niște principii și mai puțin să folosesc cuvântul „alternative”. În primul rând Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător RM-UE (ZLSAC) nu împiedică schimburile comerciale cu alți parteneri. De asemenea, aș respinge orice insinuări că Acordul a fost o cauză a embargourilor. Aici, vorbim mai degrabă despre o decizie politică de a pedepsi R. Moldova pentru exercitarea dreptului său suveran de a dezvolta relații comerciale în toate direcțiile.

Organizația „Berlin Economics” a efectuat un raport foarte interesant în care a studiat pe parcursul mai multor ani dezvoltarea economică a R. Moldova. Astfel, începând cu 2003 a fost observată o tendință foarte clară că exportatorii moldoveni au început să se extindă pe această piață mare și de încredere. De atunci se vedea dorința Chișinăului de a avea o Zonă de Comerț Liber cu UE, dar noi nu lansam discuții aprofundate, pentru că voiam să ne asigurăm mai întâi că economia R. Moldova este suficient de puternică pentru a deveni competitivă pentru acest pas. Ulterior au urmat acele discuții în vederea încheierii unui Acord, care era bazat pe o Foaie de Parcurs ce prevedea adoptarea unor standarde, armonizarea legislației, astfel încât companiile din R. Moldova să poată să crească pe piața UE. Și astăzi 63-65% din exporturi sunt orientate spre această piață.

Mulți ar putea spune că această creștere se datorează embargourilor. Dar nu este așa și eu vreau să vă dau un exemplu concret. Am fost în aceste zile la deschiderea unui eveniment numit „Moldova Automotive Days”. 10 ani în urmă în această țară nu exista nici o companie din industria de producere și asamblare a componentelor auto. Astăzi avem peste 15 de companii care exportă 100% pe piața UE, iar valoarea exporturilor este de peste 400 mln. USD. Acesta constituie 25% din exporturile totale ale R. Moldovei - mai mult decât exporturile de fructe și legume. Au fost create 10 mii de locuri de muncă bine plătite și se pregătește deschiderea a mai multor fabrici pe acest segment. Aceste companii nu ar fi venit aici dacă nu ar fi avut acces pe piața UE.

DW: Nu pot să nu vă întreb despre vectorul geo-politic. Credeți că R. Moldova va ajunge să facă parte din marea familie a UE și ce trebuie să facă politicienii pentru aceasta? Sau viitorul țării se va schimba spre Moscova?

P.T.: Eu cred că discuțiile geo-politice convin unor persoane, pentru că aduc la polarizarea societății și la tot felul de emoții legate de trecut. Noi, europenii, cunoaștem care sunt costurile negative ale acestei lupte. Dar, în același timp, știm că societățile noastre sunt cele mai de succes din toată istoria și aceasta s-a întâmplat deoarece noi am mers înainte și nu ne-am uitat la geo-politică. Aceasta înseamnă reforme, supremația legii, justiție, un mediu bun de afaceri, care sunt susținute de o democrație unde fiecare poate spune ce gândește.

Alegerea nu trebuie să fie între Est și Vest. Este o alegere între un trecut care niciodată nu va reveni și un viitor care oferă mai multe oportunități oamenilor. Totodată, trebuie să avem în vedere că nimeni nu va veni din afară ca să schimbe realitatea în locul tău. Ei pot să ajute, să dea niște sfaturi, dar nu pot să facă ceva în locul vostru. Deci, construirea Europei în interiorul țării va însemna multă muncă, iar pentru asta este nevoie de multă grijă de țară, de mult angajament.

Atunci când mă întâlnesc cu oamenii din R. Moldova, fie vorbitori de română, rusă sau găgăuză, din orașe mai mici sau sate, eu aud de obicei aceleași discuții geo-politice bazate pe trecut, bazat pe emoție. Dar, într-un final ajung la concluzia că toți vor același lucruri - o viață mai bună, să aibă încredere în sistemul justiției, să aibă societăți mai previzibile etc.

DW: Transnistria este o problemă veche a țării și e unul din conflictele înghețate cele mai apropiate de frontiera UE. Cum vedeți soluționarea acestei probleme?

P.T.: Vă voi da un răspuns foarte european. Primul element este aprobarea unui statut viabil și funcțional pentru Transnistria și acest angajament a fost luat de comunitatea internațională, în cadrul formatului OSCE. Al doilea element și soluția reală a rezolvării acestui conflict presupune înțelegerea și generozitatea din partea Chișinăului de a crea niște mecanisme prin care să se demonstreze că revenirea la normalitate va asigura o viață mai bună și mai multe oportunități. Este nevoie de un angajament real de a construi niște oportunități reciproce, pentru că și în această situație are de suferit populația, iar costurile ne-reintegrării sunt foarte înalte.

DW: Cu ce gânduri plecați din R. Moldova? Aveți vreun regret?

P. T.: Pe parcursul acestei veri m-am gândit mult la acest subiect, dar nu am ajuns la o concluzie finală. Bineînțeles că sunt și regrete. Eu aș fi sperat ca acea „lună de miere”, despre care vorbeam la început, să mai fi durat și să se reflecte în situația reală. De asemenea, aș fi sperat ca reformele în justiție și în alte domenii să fie implementate mult mai rapid. De asemenea, aș fi vrut ca reglementarea conflictului, atât la nivelul politicului, cât și la cel al societății, să fi mers la fel mai rapid. Dar, întotdeauna sunt circumstanțele care contează.

Succesul unui ambasador este de a conduce Delegația UE, ca instituția să poată funcționa în cadrul realităților existente. Eu simt că, sub îndrumarea mea și a efortului întregii echipe, noi am reușit aceasta.