1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Piaţa muncii divizată în Germania

Germania se confruntă cu o dublă divizare a societăţii.

default

Pe de-o parte, există diferenţele dintre persoanele cu averi mari şi cele cu agoniseală insignifiantă sau chiar cu datorii. Aici diferenţele s-au accentuat vizibil. Pe de altă parte, pe piaţa muncii există poziţiile "primare" şi "secundare", în cazul celor din urmă fiind incluşi angajaţi cu venituri mici, contracte nesigure sau şomeri. Tocmai acest segment s-a dezvoltat puternic în ultimele două decenii.

Şanse pentru personalul cu înaltă calificare

Este de aşteptat ca, pe baza schimbărilor demografice, situaţia pe piaţa muncii în aşa numitul segment primar să cunoască o îmbunătăţire. Ne aflăm la începutul unui proces de pensioare a celor din generaţiile cu mulţii copii, dublat de reducerea semnificativă a natalităţii în prezent. În ciuda crizei din Europa de sud, situaţia stabilă a Germaniei dovedeşte că economia este bine poziţionată la nivel mondial. Din această perspectivă, şansele persoanelor bine calificate vor creşte. Teama de viitor a multor tineri nu se justifică.

Nu există nici un motiv de teamă pentru germani, atât timp cât se caută alternative pentru diverse perioade ale vieţii (mai mult timp dedicat familiei, educaţiei sau altor pasiuni) sau soluţii politice la problemele sociale şi ecologice.

Speranţe reduse pentru cei cu venituri mici

În privinţa aşa numitului "segment secundar" de pe piaţa muncii, prognozele sunt pesimiste. Extinderea sectorului cu salarii mici şi contracte de muncă atipice a început, chiar şi în Germania de Vest, la mijlocul anilor '90 şi a continuat în ultimele două decenii. Îmbunătăţirea situaţiei pe piaţa muncii s-a oglindit şi în stagnarea acestui proces începând din 2007, în paralel cu reducerea ratei şomajului. Nu se poate vorbi despre depăşirea pericolului, întrucât angajaţii din segmentul secundar (8 milioane) şi şomerii (3 milioane) însumează încă 11 milioane de persoane. Rata sărăciei s-a menţinut din 2007 la nivelul de 15 procente.

Segmentul secundar nu va profita în mod deosebit de modificările demografice. După decenii de angajări sub nivelul de calificare, s-a format un potenţial de forţă de muncă slab pregătită, care a continuat să fie alimentat de absolvenţii diferitelor forme de învăţământ cu rezultate slabe. Situaţia se complică în condiţiile în care sectorul de activitate care nu necesită specializări nu poate absorbi acest tip de forţă de muncă.

Otravă pentru societate

Un segment secundar de asemenea dimensiuni este otravă pentru cei implicaţi şi pentru societate în general. Pe baza şomajului şi a personalului necalificat din ultimele decenii s-a construit un substrat, al cărui membri nu au mari şanse să avanseze pe piaţa muncii. Aici se cumulează şi riscurile sociale şi de sănătate cu sărăcia, pe care ulterior le primesc moştenire copiii. E greşit să crezi că afectaţi sunt doar cei proveniţi din familii de imigranţi, pentru că majoritatea este reprezentată de germani.

Societatea plăteşte costuri ridicate în sistemul social, educaţional şi de sănătate. În plus, un segment secundar de asemenea dimensiuni generează temeri în clasa de mijloc şi apatie politică la nivelul de jos al populaţiei. Ambele nu sunt benefice pentru instituţiile democratice din Germania.

Poziţii controverse

În stabilirea diagnosticului, părerile oamenilor de ştiinţă şi politicienilor coincid. Impulsurile pentru extinderea formelor de educaţie, de la grădiniţe la şcoli integrative cu program prelungit, sunt tot mai evidente din toate zonele politice, deşi ele nu se bucură de o aplicare consecventă. Mulţi din reprezentanţii păturii de mijloc sunt de părere că regândirea sistemului educaţional în scopul integrării îi dezavantajează pe proprii copii. Ei favorizează un sistem educaţional separat. Iar politicienii se tem că astfel vor pierde susţinerea electoratului.

Controversate sunt şi poziţiile faţă de politica ocupaţională şi de piaţa muncii. Există cei care susţin intensificarea ajutoarelor sociale pentru şomeri, în paralel cu introducerea salariului minim şi îngrădirea contractelor de muncă atipice. Şi, mai există cei care cred că supra-regularizarea pieţei muncii nu va duce decât la sporirea şomajului. Deviza lor este: mai bine muncă în condiţii proaste decât nici un fel de muncă.

Exemplul suedez

Printr-o re-regularizare consecventă a pieţei muncii în sectorul salariilor mici sunt posibile noi concedieri. Dar opţiunea ar putea fi şi benefică. În primul rând, într-un proces experimental aplicat cu atenţie se poate controla nivelul concedierilor. În al doilea rând, ar trebui ţinut cont de costurile sociale ridicate pe care le implică segmentul secundar de pe piaţa muncii. În al treilea rând, ar putea fi majorată rata angajărilor în domeniul public, în locul continuării privatizării.

Suedia dovedeşte că un asemenea model ar putea funcţiona şi în Germania. Condiţia de bază, însă, ar fi o reîmpărţire a averilor şi veniturilor, care trebuie impusă în faţa proprietarilor de capital, a celor cu venituri mari şi nu în ultimul rând în faţa politicienilor. Aici sindicatele pot şi trebuie să joace un rol important.

Prof. Dr. Christoph Köhler este directorul Institultutului de Sociologie de la Universitatea Friedrich Schiller din Jena. Domeniul său de cercetare este structura şi dinamica pieţii muncii precum şi sisteme de ocupare a forţei de muncă şi segmentarea pieţii muncii la nivel comparativ internaţional. În plus, el se ocupă şi de flexibilitatea pieţii muncii, riscurile ocupaţionale şi siguranţa socială.