1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Piaţa liberă şi barbaria on-line

Aspectul trivial al paginilor on-line ale presei din România pune tot mai acut problema relaţiei dintre piaţa liberă şi absenţa constrângerilor de natură morală.

default

Propunerea Olguţei Vasilescu a fost bine primită în cele mai neaşteptate cercuri. Politicieni din toate partidele au semnat propunerea şi autoarea ei speră să o transforme în lege cel mai târziu la începutul anului viitor. Revista 22 bunăoară, extrem de circumspectă la tot ce vine din partea foştilor naţional-comunişti, a preluat la rândul ei subiectul în termeni favorabili, chiar dacă uneori, din prudenţă, a ignorat-o pe autoarea propunerii.

Se ştie că Olguţa Vasilescu a trecut la PSD de la PRM, ceea ce îndreptăţeşte o oarecare circumspecţie cât priveşte presupoziţiile nerostite. Dar indiferent dacă unii nu sunt dispuşi să manifeste aderenţe făţişe, este clar că ideea le-a mers la inimă. Din momentul în care presa românească a dezvoltat varianta on-line şi forumurile de discuţii, autorii intelectuali şi-au exprimat oroarea în faţa unui fenomen cu totul înfricoşător ca în faţa unei noi şi de nestăvilit invazii barbare. Într-adevăr, la adăpostul anonimatului, postările cititorilor sunt într-o proporţie mult prea mare defulări triviale, manifestări dezlănţuite ale unei umanităţi care dă de înţeles că urăşte din tot sufletul constrângerile pe care le asumă de regulă în viaţa publică.

Anonimatul îngăduie în sfârşit acestor persoane profund frustrate să se manifeste în toată libertatea până acum refuzată. Deputata social-democrată Olguţa Vasilescu a propus în cele din urmă adoptarea unor sancţiuni legale împotriva acestor exhibări neîngrădite şi multă lume pare să fie de acord, chiar dacă posibilitatea de a pune sancţiunile în practică este nebuloasă.

Dar indiferent de soarte acestei iniţiative legislative, problema rămâne şi este mai amplă şi mai stânjenitoare decât pare la prima vedere. Profesioniştii internetului ştiu că orice site are un administrator care poate interzice anumite postări, iar lucrul acesta se şi petrece mai des decât am crede. Unele ziare sau bloguri au şi interzis explicit trivialităţile, dar încetul cu încetul au coborât exigenţele şi au cedat, deschizând larg porţile pentru toate mesajele. Care este motivul ?

Miza principală a unui site jurnalistic este să capteze un număr cât mai mare de cititori sau „vizite“ şi este uşor de înţeles că orice constrângere şi exigenţă suplimentară scade numărul vizitatorilor. Comentatorii cenzuraţi migrează pe alte site-uri, acolo unde se pot dezlănţui în toată libertatea. Aşadar, în cele din urmă, avem aici de a face cu un efect al pieţei. Concurenţa presei on-line pe piaţa liberă a devenit mediul favorizant pentru dezlănţuirea de barbarie înfricoşătoare de pe paginile interactive. Dar lucrul acesta este secretul bine păzit al tuturor redacţiilor şi departementelor de marketing.

De aici derivă însă o altă întrebare, nu mai puţin importantă, diferită de aceea privind libertatea cuvântului. Poate cu adevărat piaţa liberă să funcţioneze fără anumite precondiţii de natură etică? Internetul românesc este în orice caz un experiment reuşit care arată cît de grave sunt efectele pieţei pe un teren lipsit de constrângeri morale.

Cu toate acestea întrebarea este trecută sub tăcere. Intelectualii de dreapta, exersaţi atâta vreme în combaterea comunismului, evită cu orice preţ să pună sub semnul întrebării funcţionarea pieţei, iar cei din partea stîngă se tem în aceeaşi măsură de orice intervenţie „autoritară“. În plus stânga intelectuală, tot mai activă în ultima vreme, manifestă o prea vizibilă satisfacţie faţă de toate violenţele şi trivialităţile contestatare. Aşadar, deocamdată, nepregătite să facă faţă unei analize lucide, stânga şi dreapta îngroapă problema.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz