Petrolul, aurul şi ardeleanul Frank Timiş

Atunci când a atacat lumea afacerilor, nu avea nici un fel de background academic - dar acest detaliu chiar nu are, până la urmă, vreo relevanţă. Spiritul antreprenorial se poate dezvolta şi într-un şofer de camion - crud, necizelat, capitalism de junglă, dar educabil.

Mai relevant este că, după un început ratat, pigmentat cu varii probleme în relaţia cu legea ţării în care se stabilise, Australia, dar şi cu reglementările bursiere internaţionale, în special la Londra, biografiei lui Frank (de fapt Vasile) Timiş, aşa cum arată ea în baza documentării realizate de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii, îi lipseşte o perioadă.

Pe fondul acestei găuri negre şi fără să îşi poată justifica în vreun fel intenţiile (deşi nimeni nu a fost cu adevărat curios să afle vreo justificare), Frank Timiş apare în spaţiul public drept pretendent la dreptul de a exploata aurul Apusenilor şi de a concesiona perimetre petrolifere şi aurifere acoperind patru procente din suprafaţa României.

Frank Timiş este creditat, de fapt, drept personajul din spatele afacerii Gabriel Resources - în termeni populari, Roşia Montană, versiunea 1. Dar nici versiunea a 2-a, cu RMGC, nu îi este prea străină omului care deţine, de altfel, şi European Goldfields, firma ce exploatează la zăcământul de la Certej.

Minerals şi Petroleum-uri

În acest moment, Timiş este prezentat în unele publicaţii româneşti cu aura omului care exploatează bogăţii naturale africane pe picior de egalitate cu stăpâna "continentului negru", China.

Imaginea (re)pusă în circulaţie prezintă un om ce cochetează cu controlul absolut al unor largi areale sau chiar state întregi din vestul Africii. Mai mult decât atât - revenirea în atenţia publică a personajului Frank (sau Vasile) Timiş este prilejuită de o tranzacţie agreată cu una dintre firmele de comerţ exterior ale statului chinez, tranzacţie prin care Beijingul urmează să preia, în schimbul unui miliard şi jumătate de dolari, 25% din acţiunile firmei African Minerals, ce operează în Sierra Leone şi la care Timiş este preşedinte şi acţionar.

În condiţiile în care saltul spre prosperitate al lui Timiş este învăluit în mister, e greu de explicat capitalul în baza căruia a putut intra în posesia teritoriilor bogate în fier pe care le tranzacţionează în prezent.

Şi, aceasta, după ce acelaşi Frank Timiş, prin African Petroleum, ar fi reuşit să obţină drepturi de exploatare a ţiţeiului în Liberia. În acelaşi context, al cheltuielilor lui Timiş, este cel puţin notorie generozitatea celor de la Gabriel Resources.

Ca fapt divers, un alt "Petroleum" din portofoliul lui Timiş, Regal Petroleum, a devenit celebru în Marea Britanie prin cea mai mare amendă primită vreodată de o firmă listată la London Stock Exchange, pe motiv de non-transparenţă şi risc de înşelătorie.

Şi, dacă am pomenit de petrol: Balkan Petroleum, care operează şi în România, este actorul apărut pe piaţă în contextul devalizatei RAFO Oneşti. Or, în povestea cu rafinăria, firele merg până la înaltul anturaj al mai tuturor puterilor politice de la Bucureşti, din ultimii 20 de ani.

Printre personajele grupate în acest scandal ar putea fi găsită şi cheia tranzacţiilor de mare anvergură pe care Timiş le întreprinde acum în Africa - şi, probabil, şi numele adevăraţilor patroni ai acestor afaceri.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu