1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Pesimismul bine temperat

Aş vrea să scriu ceva frumos despre ţara şi semenii mei. Ceva care să vină din credinţa interioară că nu greşesc, şi mai ales că împărtăşesc şi celorlalţi un gînd bun.

default

Aşteptând 1500 de euro pe lună...

Dacă citeşti ziarele de la un capăt la celălalt, dacă stai ore în şir în faţa televizorului, nu vei găsi aproape nimic pozitiv, oricum nimic să te bucure, să îţi dea încredere şi speranţă pentru ziua de mîine, a ta şi a semenilor tăi. România are toate atuurile să se aşeze la drum, dar în acelaşi timp este pironită locului de toate poticnelile, politice şi nepolitice.

În vreme ce ne confruntăm cu scumpiri drastice pe toate fronturile, de la alimente la energie, guvernul ne anunţă că în anul 2020 vom avea salariu 1.500 de euro. Pînă atunci, scapă cine poate. Este un cinism gratuit sau doar un slogan electoral care se vrea cu bătaie lungă.

România ocupă locul trei în lume în topul celor mai vulnerabile state, în cazul în care criza creditelor ipotecare la nivel global se va intensifica. Informaţia este extrasă dintr-un clasament realizat de agenţia de evaluare financiară Standard&Poor’s.

În acelaşi timp, Banca Naţională a României a anunţat că deficitul de cont curent a crescut în primele două luni ale anului cu 5,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce înseamnă 2,19 miliarde de euro. În fine, Fondul Monetar Internaţional estimează că economia României va înregistra anul acesta o creştere de 5,4%, faţă de 6% cît a înregistrat anul trecut.

La toate aceste cifre şi procente seci, mai adaug una: la începutul anului populaţia înregistra restanţe la rambursarea creditelor bancare în valoare de peste 150 de milioane de dolari. Oricum, o cifră infimă faţă de datoriile uriaşe ale companiilor de stat şi private la plata impozitelor şi celorlalte taxe către buget.

Mulţi români o duc la fel de prost ca şi anul trecut, ca şi acum doi ani şi în general de cînd sînt. Se îndatorează la bănci, sperînd că le vor creşte veniturile, şi se lasă de multe ori pradă cu uşurinţă iureşului cumpărăturilor. Piaţa e saturată, privaţiunile au fost mari şi de lungă durată, iar tentaţiile apar la tot pasul. În plus, oamenii vor să fie şi ei „în rîndul lumii”, să nu-i rîdă vecinii, rudele, cunoştinţele. O viaţă pe credit, la propriu şi la figurat.

Aş vrea să scriu ceva frumos despre ţara şi semenii mei, ceva care să vină din credinţa interioară că nu greşesc, şi mai ales să împărtăşesc şi celorlalţi un gînd bun şi încurajator.

Dar realitatea mi-o ia înainte, mult mai viguroasă în urîţenia ei, ca în următorul exemplu: de curînd, cîntăreţul nostru, Costel Busuioc, care a avut şansa să se lanseze în Spania, a fost tîlhărit în plină stradă de un grup de români care aveau convingerea fermă că Busuioc îşi ţine banii în buzunare. Evident că tîlharii nu au găsit nici un ban. Costel Busuioc a declarat că nu va face nici o plîngere la poliţia spaniolă.