1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Perspective sumbre pentru Rusia şi vecinii ei

Condamnarea în justiţie a lui Aleksei Navalnîi adumbreşte perspectivele Rusiei şi vecinilor ei europeni, e de părere Frankfurter Allgemeine Zeitung...

 Ziarul conservator din Frankfurt analizează deopotrivă farsa judiciară, încheiată cu verdictul de 5 ani de închisoare pentru liderul opoziţiei ruse, cât şi semnalele politice pe care le transmite.

Cu obişnuita îngăduinţă occidentală faţă de tirania rusă, comentatorul cotidianului german afirmă că sentinţa impusă pentru o fraudă probabil imaginară elocventului critic al liderului de la Kremlin ar fi doar „încă un pas pe drumul către dictatură efectuat de regimul Putin”.

Că dictatura a reînceput de mult să fie o realitate în Rusia reiese însă din restul acestui comentariu, din concluziile sale şi din covârşitoarea majoritate a celorlalte reacţii ale presei apusene. Sub semnătura lui Reinhard Veser, un bun cunoscător al realităţilor româneşti ca şi a celor ruseşti, citim în continuare, în Frankfurter Allgemeine Zeitung, despre vina reală a lui Navalnîi. Această ‚vină' a constat nu din ce i-a reproşat politizata justiţie a Kremlinului ci„din abilitate politică, talent retoric şi organizatoric, în concurs de infracţiuni cu o mentalitate opoziţionistă”.

Se poate lesne deduce prin urmare ce valoare au acuzele procuraturii ruse, pentru care Navalnîi a fost condamnat. „Ele sunt o farsă”, precizează cotidianul german, bătându-şi de joc de maniera ultradiplomatică în care politicienii vesteuropeni au reacţionat la această punere în scenă, întrucât unii au afirmat că procesul lui Navalnîi ar isca „serioase întrebări privind starea în care se află statul de drept în Rusia”.

Cotidianul din Frankfurt n-are aceste dubii, şi nici nu pretinde că le-ar avea. În opinia lui (împărtăşită aproape integral de ceilalţi comentatori europeni, de la stânga la dreapta spectrului politic) la întrebările retorice privind Rusia, „procesul şi verdictul dau un răspuns lipsit de echivoc. Rusia nu e un stat de drept, ci un stat poliţienesc, cu o justiţie politizată”.

Întrucât nu sunt semne că va fi posibilă vreo evoluţie democratică atâta vreme cât Putin se eternizează la putere şi se estimează că ar putea rămâne la cârmă până în 2024, Rusia a devenit „o problemă perpetuă  pentru politica europeană”. Moscova, mai relevă comentatorul din Frankfurt, „nu va mai putea fi considerată un partener (al Occidentului) decât după Putin."

Că avem de-a face şi în cazul inculpării lui Navalnîi cu o metodă predilectă a noii tiranii mafiote create de fostul kaghebist din Dresda, Vladimir Putin, nu e greu de ghicit.

Despre unele antecedente ale verdictului pronunţat împotriva lui Navalnîi aflăm din Offenburger Tageblatt. În care citim: „Navalnîi s-a văzut evacuat de pe scena politică exact ca şi Mihail Hodorkovski, alt lider, mai cunoscut, al opoziţiei ruse. Reţeta e mereu aceiaşi. Cu acuze dubioase şi neverificabile de fraudă fiscală sau delapidare se elimină din scenă liderii opoziţiei” şi se lansează totodată avertismente menite să-i intimideze pe alţi potenţiali opoziţionişti. La rândul lor, „judecătorii se văd degradaţi la rangul de complici ai potentaţilor”.  

Că verdictul a fost dictat de Kremlin e o certitudine şi pentru alţi comentatori, care mai amintesc, între altele, de „Pussy Riot” ori de alte victime ale „aparatului cu pretenţii totalitare” condus de Putin, după cum îl descrie Lausitzer Rundschau.

Analiştii occidentali se arată convinşi că Putin se teme de opoziţie fiindcă e cuprins de frica de o proximă „Primăvară rusească”, în speţă de o iminentă revoltă. Landeszeitung crede chiar că valul de proteste stârnit de condamnarea în justiţie a lui Navalnîi (atât în Rusia cât şi în vest) l-ar fi surprins chiar şi pe Putin.

Or, spre regretul unor observatori apuseni, chiar şi de stânga, de pildă de la Frankfurter Rudschau sau Stuttgarter Zeitung, dintre care unii cer Europei să abordeze deschis problemele create de Moscova,  acest val de proteste riscă din păcate să fie la fel de efemer ca şi altele din trecut.